Meniu
George Topîrceanu a fost un poet și scriitor român de la începutul secolului al XX-lea, cunoscut pentru poeziile sale umoristice și satire sociale. El a utilizat un ton ironic, înțepător și adesea absurd pentru a critica societatea și comportamentul uman, fiind considerat un precursor al umorului modern în poezia românească. Așadar, temele abordate de către acestea în poeziile sale sunt relațiile umane, problemele societății românești de la începutul secolului al XX-lea, absurdul vieții cotidiene și ironizarea stereotipurilor și prejudecăților. De asemenea, el a folosit un limbaj metaforic și ușor accesibil, care i-a permis să transmită mesajele sale complexe cu ușurință și efect. Multe dintre poeziile sale sunt astăzi considerate clasice și sunt adesea citate și recitate.
George Topîrceanu s-a născut la București pe 20 martie 1886 și a avut părinți originari din părțile Sibiului. A urmat școala primară la București și la Șuici, județul Argeș, apoi liceul Matei Basarab și Sf. Sava. După absolvirea liceului, a lucrat ca funcționar la Casa Bisericii și ca profesor suplinitor. ]n cee ace prive;te studiile universitare, acesta s-a înscris la Facultatea de Drept, apoi la cea de Litere, dar nu a terminat a finalizat niciuna dintre aceste două facultăți.
Primul său text literar datează din timpul școlii primare și a debutat în revista umoristică „Belgia Orientului” sub pseudonimul „G. Top”. La vârsta de 19 ani, a publicat încercări la diverse reviste precum: „Revista noastră” și „Revista literară”, iar în 1909 a publicat o parodie în „Viața românească” care l-a făcut remarcat în lumea literară, „Răspunsul micilor funcționari”.
În anul 1911, Garabet Ibrăileanu l-a chemat la Iași ca subsecretar de redacție la „Viața românească”, iar acolo a abandonat faza adolescentină a creației sale și a început să exploreze noi orizonturi poetice. Câns a devenit decretar de redacție s-a bucurat de numeroase colaborări cu nume mare din literatură printre care se numără Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi. Mai târziu, a publicat împreună cu Mihail Sevastos revista „Teatrul”, între 1912 și 1913.
S-a căsătorit cu învățătoarea Victoria Iuga, dar căsnicia s-a destrămat, iar ulterior a avut o relație discretă cu poeta Otilia Cazimir.
A debutat editorial cu două volume în 1916, „Balade vesele” și „Parodii originale”, dar a fost mobilizat și a participat la Primul Război Mondial, căzând prizonier în 1916 și evocând această experiență în scrierile sale. La întoarcere, a redactat împreună cu Sadoveanu revista „Însemnări literare” și a devenit prim-redactor la reapariția „Vieții românești”. Volumele sale au avut succes și au obținut premiul național de poezie în 1926. A început publicarea romanului satiric „Minunile Sfîntului Sisoe” în 1934 și a fost ales membru corespondent al Academiei în anul 1936. A întemeiat revista „Însemnări ieșene” împreună cu Sadoveanu și Grigore T. Popa, dar a murit în 1937, în Viena, unde se afla într-un sanatoriu.
Casa Memorială „George Topîrceanu” din Iași a aparținut scriitorului Demostene Botez și a fost construită la începutul secolului al XX-lea. În 1919 a fost sediul redacției revistei „Însemnări literare” și a fost pus la dispoziția lui George Topîrceanu în 1932. Acesta a locuit acolo până la moartea sa în anul 1937. Casa a fost donată Complexului Muzeal Iași în 1983, a fost renovată și a devenit obiectiv al Muzeului Literaturii Române Iași. Aceasta este inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din 2004.
Referință: Wikipedia
