Închinare

Mărire ţie! Îngeri şi imnuri de urare
Străbate-vor văzduhul gătit de sărbătoare
Şi firea picura-va din larg de zări albastre
Prinos de bunătate pe sufletele noastre.
Te văd biruitoare, minunea mea senină,
Şi trâmbiţe şi harfe în drumu-ţi de lumină,
Cu binecuvântare sporind a noastre plângeri,

Striga-vor pentru tine din corul cel de îngeri
Cântări de biruinţă spre-a cerului solie.
Au cine fuse omul ce plânse în pustie?
Mărire ţie, albă şi palidă crăiasă!
Din slavă, heruvimii s-au pogorât să ţeasă
Cu fire diafane hlamida ta de rază,
Şi-n ceasul înfrăţirii te binecuvântează.

De unde vii şi cine cărările-ţi arată?
Văzduhul se-nfioară şi fruntea-nseninată,
În valuri de lumină acoperind trecutul
Nădejdii de mai bine care-mi întinde scutul,
De-a pururi, preacurată, cu raze te-ncunună
Sub pulberea uitării. Mărire ţie, lună!