Caută
Close this search box.

Ploaia

A venit întâi un nor călător şi-a acoperit ca fumul jumătate de cer şi soarele.
Eu mi-am dezgolit picioarele şi-am pornit încet pe drumul care duce la pădure.
Toţi copacii au început să murmure.
Mai târziu un fulger a spart pântecele cerului.
Copacii şi-au încetat pesemne cântecele şi picături de culoarea fierului au căzut.
Sub coroana palmierului se făcuse-aproape noapte. Eu însă, cu inima strânsă,
am mâncat smochine coapte şi-am tăcut.

Categorii poezii: