Bene merenti

Credeam că-i numai o poveste.
Când colo este
Adevărat!
Aflai aseară trista veste…

Eu am pe cap proiecte grele
Cu care lupt,
Dar vestea asta m-a-ntrerupt
Din ocupaţiile mele.
Și la moment
Mi-am zis: “Să-i fac vreo două stanţe,
Să-i telegrafiez urgent
Condoleanţe…”

Citesc şi recitesc misiva,
Nedumerit mă uit la plic
Şi nu-mi explic:
Ai publicat ceva-n Arhiva? …

Te-i fi aflat cândva-n eclipsă
Şi-ai scris un studiu analitic?
Sau poate Spiritului critic
I-or fi găsit vreo lipsă?

Cum aş putea descoperi
Maşinăria?
Să ştii că N. N. Zaharia
A iscălit ceva: G. I.

Sau altă pană anonimă
Te-a lăudat cumva la Motru?
Păcat că n-am aici o rimă
În otru!

(Vezi, eu… cu toate că n-am dat
Lucrări mai vaste,
Am scris destule versuri proaste
Şi totuşi nu m-au decorat.)

Dar trebuie să lămurim
Acest mister…
Nu ai cumva vrun omonim,
Funcţionar la minister?

Să ştii c-aici e-ncurcătura!
Eu îţi spuneam
Că toţi aceştia se cam
Ocupă cu literatura…

Ai vreo protecţie de fustă?
O, aş putea
Să-ţi fac aluzie… dar nu stă
În firea mea.

…Degeaba caut înainte
Că nicidecum
Nu-mi vine-n minte…
M-am întrebat şi azi pe drum,

Mă-ntreb şi-acum, când stau alene
Cu braţele sub căpătâi:
De ce te-au decorat cu “Bene
Merenti” clasa I?

Da, ştiu că te-a-njurat la Noua
Revistă tipul clandestin…
Dar cel puţin
Să ţi-o fi dat de clasa a II-a!

Ce? Ai ucis pe cineva?
O, dimpotrivă,
Nu ai alură ofensivă…
Ce-or fi avut cu dumneata?

Că ziua-ţi obloneşti odaia,
Nici nu te-auzi, nici nu te vezi,
Şi-n toate nopţile veghezi
Ca cucuvaia.

Încât ne speriem acum
Când îţi zărim pe stradă mutra,
De parcă ne-ntâlnim în drum
Cu Brahmaputra!

Ci mulţumeşte-te încalte
C-un singur hap.
Căci omului îi vin şi alte
Nenorociri mai mari pe cap.

Ce-ai zice dacă, bunăoară,
Într-o privinţă,
Te vor distinge-a doua oară
Cu “Bărbăţie şi credinţă”?…