Caută
Close this search box.

Broasca ţestoasă

Nu-i vezi nici cap, nici coadă, nici picioare.
Un bolovan… Dar dac-o laşi în pace,
Ea scoate botul de sub carapace
Şi-ncet-încet se pune în mişcare…

În câte milioane de tipare,
Cu haine transparente sau opace,
A trebuit Viaţa să se-mbrace
În drumu-i de prefaceri milenare!

Căci dibuind o formă mai perfectă,
De la amibă până la insectă
S-a rătăcit în mii de ipoteze.

Şi ce drum lung şi evoluţii grele,
Pân-a ajuns Natura să creeze
Gingaşa formă a iubitei mele!

Categorii poezii:

LICHIDĂRI