George Andone Vasiliu, cunoscut sub numele de George Bacovia, a fost un poet și scriitor român născut în Bacău. Începând de la vârsta de 6 ani, a învățat limba germană și a urmat școala primară și gimnaziul din Bacău. Trauma din copilăria sa l-a inspirat să scrie poezia „Amurg violet”.
Bacovia a evidențiat talent la desen, muzică și gimnastică în timpul liceului și a obținut un premiu la un concurs de desen. A publicat o poezie în „Literatorul” și a participat la cenaclul lui Macedonski, unde a citit poeziile sale „Plumb” și „Liceu”.
A urmat Facultatea de Drept din Iași și a lucrat de-a lungul timpului ca suplinitor la școală, copist și ajutor contabil, dar a fost nevoit sa reununțe din cauze problemelor de sănptate. În 1914 a fost internat la un sanatoriu din București și a publicat scrieri sub mai multe pseudonime.
În 1916 a devenit copist la Ministerul Instrucțiunii, apoi, în 1920 șef de birou la Ministerul Muncii și referent la Direcția Educației Poporului în anul 1930. În 1936, acesta a publicat volumul „Comedii în fond” și în 1944 volumul „Opere” care a reunit toate operele sale.
Pensia sa a fost majorată în 1940 la 2000 lei, pensie pe care o pimea de la Societatea Scriitorilor. Marele poet a murit la București în anul 1957.
Bacovia a început ca poet simbolist, dar ulterior a fost considerat aparținând poeziei moderne. Volumul său „Plumb” a arătat influența poeziei simboliste, în timp ce în volumele următoare au descoperit „rețeta” poeziei moderne. Criticii interbelici au apreciat poezia lui Bacovia pentru simplitatea și lirismul său.