Alb

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe –
Un vals de voaluri albe..
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă..

În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări –
Cântau clare sărutări..
Larg, miniatură de vremuri viitoare..

Categorii poezii: