Caută
Close this search box.

Dimineață

O cafea neagră…și-o ploaie de gheață
Când spiritul mai arde culori în odaie
O privire pe-o carte, pe straie
Și pasul mă îndrumă în dimineață

Cum frigul tremurând ca o veste,
Tot fuge de-al meu și de-al tău…
Tot mai mult am rămas cu ce este,
Și plouă cu-o părere de rău.

Am uitat dacă merg…încă tot mai iubesc…
Am ajuns la timp, ocup și un loc.
Dar gândul apasă cu greul său bloc…
E numai vedere…nu mai pot să vorbesc…

LICHIDĂRI