Caută
Close this search box.

Amurg

Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă,
Pe drum, l-aceeași oră, se târâie un lanț de fier,
Și coincidențe aranjate pe-o tristă gamă –
Azi iar mi-i frică… și cred, și sper…

O zi fără anotimp și ordine militară,
Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Însă produsele au început să dispară –
Și mulți au plecat, și noapte se lasă.

Cu toții spun că bine le-a făcut
Sau că un geniu se va naște –
Iat studiul crește cu tactul tăcut…
O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște.

Categorii poezii: