Din vremuri

Un moment, să gândesc…
Cum iarna îşi duce teroarea –
Mizerii, de-aproape, doinesc,
Sclipeşte-n ferestre ninsoarea.

Iernatice nopţi viscolesc…
Dar cine mai cată grandoarea
Din vremuri mereu ce-amăgesc?
Sclipeşte-n ferestre ninsoarea.