Caută
Close this search box.

În grădină

Scârțâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri bătrâne, pe streșini de lemn
Și frunzele cad ca un sinistru semn
În liniștea grădinii adormite.

O palidă fată cu gesturi grăbite
Așteaptă pe noul amor…
Pe când, discordant și înfiorător,
Scârțâie toamna din crengi ostenite.

Categorii poezii:

LICHIDĂRI