Gând de octombrie – Mircea Micu
Gând de octombrie Mi-e frică, mamă, c-am să mor de tânăr,Simt cum mă frânge cineva din umăr,Tot mai aproape steaua mi se-aratăÎn tremurarea ei decolorată.Mi-e tot mai dor şi merg pe câmp pierdutCătre sămânţa mea de început.Visez un chip ciudat, nici rău, nici blând,Un chip pe care nu l-am cunoscut nicicând.Să fie-un semn această taină […]
În văzduhul cu sănii… – Mircea Micu
În văzduhul cu sănii… În văzduhul cu sănii de lemnunde păsări din vară mai cântă,în văzduhul cu sănii de lemn,se aude o toacă solemnşi un fluture alb mă descântă. În văzduhul cu sănii de lemnunde doarme o lume de ceară,ştiu o casă bătrână, din lemn,o minusculă casă din lemnfumegând ca o pipă în seară. În […]
La vişin te mai uită – Mircea Micu
La vişin te mai uită Mamă, tu care eşti şi ai să fiipână-n sfârşitul nopţilor târzii,redă-mă purităţilor dintâi. Nu mai umbla prin camerele mici,stafie albă, lama mea de brici,cât sunt încă puternic şi aici. La vişin te mai uită când şi când,ţine-mi şi mie loc lângă pământsă nu te mai visez în nopţi plângând. La […]
Răzleaţă – Mircea Micu
Răzleaţă Ce să vorbim în seara asta, doamnă,când toamna s-a trecut şi n-a fost iarnă? Sunt gol pe dinăuntru şi în minestiletul vremii sângeră răşine. Ştii bine că n-am somn şi-n noaptea castăun cerb ciudat îmi bate la fereastră. Mă cheamă undeva, spre nu ştiu undeşi când îl strig dispare şi se-ascunde. Ştii bine că […]
Insomnii de toamnă – Mircea Micu
Insomnii de toamnă Singurătatea serii ca un sicriu de cearăÎn golul ei de sticlă mă-nfăşoară. Intru cu disperare în noaptea abisalăŞi mâna mea e moartă şi inima mi-e goală. Se-aude surd oraşul cum geme din adâncŞi de înstrăinare nici nu mai ştiu să plâng. Mi-e dor de nu ştiu Cine, de nu ştiu Ce mi-e […]
Tragi–comică – Mircea Micu
Tragi–comică Mă mir că n-am murit de tot,că se mai poate să se poatăsă mă transform încă-odatăîntr-un ridicol Don Quijote. Mă mir că nu m-am împuşcatexact şi fix în tâmpla stângă,cadavrul cineva să-l strângăcu eleganţa lui cu tot. Mă mir că sunt atât de viuîncât mă caut ca o fiarăîn toamna asta tutelarăcând scade luna […]
Doar ochii – Mircea Micu
Doar ochii Eu n-am fost acasă de mult,mă gâtuie oraşul ca pe un miel fragil,am uitat cum miroase busuiocul,dar ochii mi-au rămas de copil. Noaptea înot într-un lan de secară.Am devenit mai ursuz, mai abil,nu mai ştiu deosebi mărul de pară,dar ochii mi-au rămas de copil. Ies ziua înveşmântat în armură,îmi feresc inima ca pe-un […]
Numai ea – Mircea Micu
Numai ea Numai Ea mă iubeşte, o auddimineaţa cum mă respirăşi mă strigă ca pe un surdşi mă pipăie ca pe o liră. Vine desculţă la pat,intră fluidă prin jaluzele,ca un abur de cerb iniernat,ca un şarpe furiş strecuratcu solzii de stele. Stă ca o lamă de bricidrept lângă tâmpla mea ninsă.Ştiu şi-o presimt că-i […]
Ca iepurele prins de frig – Mircea Micu
Ca iepurele prins de frig Dacă n-ai fi tu mamă, ce, totuşi, n-ai să fii,să mi te-arăţi în somn, printre stafii,mă retrăgeam demult dintre cei vii… M-aş fi făcut în sinea mea covrig.nu mai ştiind viaţa să mi-o strig,ca iepurele prins în câmp de frig… Categorii poezii:
Mai există – Mircea Micu
Mai există Să ştiţi că mai există mori de apă!Eu le-am văzut şi le visez mereuîn nopţile când echinocţiul sapăsub malurile cântecului meu. Sunt nişte berze stând însinguratela margine de lume, printre flori,unde doar voievozii pot răzbateşi paşii fiilor risipitori. Să ştiţi că sunt ca nişte mici bisericiîn care un morar fără tainîndrăgostit nebun de […]