Nocturnă – Mircea Micu
Nocturnă Eu dorm în patul unui mortşi noaptea mă trezesc din somnşi văd cum peste trupul meuse-apleacă, surâzând, un domn. Are un chip frumos şi albiar când vorbeşte, mi se pare,c-aud lătrând însinguraţicâinii zăpezilor polare. El însuşi vine de la Nordşi răspândeşte din veşminteun frig ciudat, răcoare grea,de nemişcate oseminte. Nu mă întreabă cine sunt,surâde […]
În noaptea asta – Mircea Micu
În noaptea asta În noaptea asta, mamă, aş vrea să mor solemn,dar trece-un tren năprasnic prin gara mea de lemn,uimit, ascult în noaptea sfârşită de tumultun cal fugind spre mine cu tropot de demult. Oraşul mă apasă ca o armură grea;sub cripta lui îngroapă străluminarea mea,din mii de guri mă scuipă ca pe-un străin. Şi […]
Seara – Mircea Micu
Seara Vai, seara, când adorm candori,secundele se sting şi ardca nişte puncte luminoasepe trupul tău de leopard.Să nu adormi prea mult, să nulaşi iarba serilor să creascăîncet, ca un veşmânt de fumpe carnea ta nepământească. Categorii poezii:
Ce le pasă lor… – Mircea Micu
Ce le pasă lor… Ce le pasă lor de poeţi?Stau şi mestecă pui cu mujdei,Sunt tineri, frumoşi şi atleţişi înconjuraţi de femei. Respiră curat. Aburul gurii lorumple deodată cabana.Îi privesc fascinat închipuinddin scobituri, pe furiş, ykebana. Ce le pasă lor de poeţi?Au comandat de mâncare.Cineva, tresărind, prin nămeţispre lume îşi taie cărare. Şi totuşi, ascultă […]
Lumina mea – Mircea Micu
Lumina mea Când vei săpa grădina trezită chiar în zori,gândindu-te la mine ca fluturul la flori,dea Cel-de-sus să ningă cu prăbuşiri de nori. Hârleţul tău să fie uşor precum un vântcând îl afunzi tăcută în pământîncrâncenată, fără de cuvânt. Şi va veni şi seara ca bufniţa de pufşi ciocul ei va smulge mici stele ce […]
Un vis – Mircea Micu
Un vis Azi noapte am visat un mag ciudatcu faţa de efigie străvecheîn purpura, întreg, înveşmântatşi cu-n cercel de aur la ureche. Părea bătrân şi ostenit de drum;un praf lunar îi desluşeam sub pleoapeşi mirosea a nu ştiu ce parfumcând a venit, de mine, mai aproape. îl mai văzusem undeva, cândva,la fel de trist şi […]
Şi iarna venind în genunchi… – Mircea Micu
Şi iarna venind în genunchi… Nici o moară de apă…Dar unde sunt, oameni buni, morile-dulcile? O roată de lemn lustruind cerul,iedera ca o brăţară de milă,morarul bătrân înşurubat cu umărulîn stâlpul din mijloc,şi pietreleşi făinaşi pâinea…Intram încet ca-ntr-o bisericăsauca într-o cameră, în care o mamăse pregăteşte să nască.Nu cunoaşteţi clipa aceastaa sfiiciunii nemaipomenit de frumoase? […]
Mă mai visezi… – Mircea Micu
Mă mai visezi… Mă mai visezi, tu, uneori,când umbli, seara, printre flori,mamă de iarbă şi de nori? Gutuile se sting pălindîn cripta toamnei de argint,tu nu mă minţi, dar eu te mint… Şi, ce mai faci când e târziuşi-n geamul tău cărămiziumă vezi venind întreg şi viu? Deschizi dulapul care-l ştiucu giulgi de moarte, străveziuşi […]
Fantezie cu șoim- Mircea Micu
Fantezie cu şoim Pe unde-ţi porţi destinul tu,din frăgezimea căror orestrăvechea patimă-nceputînsingurarea să-mi devore? Ştiam că nu exişti, că eştiun abur pâlpâind arareîn albul gol al unei ceşti,în taina ocnelor cu sare. Pe veci îndepărtat de tineeu şoimul liber l-am lăsatşi se-ntorcea în zori la minemai proaspăt şi purificat. Dar de un timp n-a mai […]
Fantezie cu amăgiri – Mircea Micu
Fantezie cu amăgiri O, dac-am şti că suntem sluţi,am trece ziua nevăzuţi,ca nişte melci am sta cuminţifideli tulpinelor fierbinţilăsate nouă de părinţi. O, dac-am şti că suntem goi,ne-am îmbrăca în albe foide nuferi digerând noroipentru-ntunericul de-apoi. Nu ştim nimic. Nu vrem să ştimşi ne minţim şi ne sfiimpentru aceasta ziua-spadăce ne înseamnă cu zăpadăcăzând acum, […]