În văzduhul cu sănii…

În văzduhul cu sănii de lemn
unde păsări din vară mai cântă,
în văzduhul cu sănii de lemn,
se aude o toacă solemn
şi un fluture alb mă descântă.

În văzduhul cu sănii de lemn
unde doarme o lume de ceară,
ştiu o casă bătrână, din lemn,
o minusculă casă din lemn
fumegând ca o pipă în seară.

În văzduhul cu sănii de lemn,
tu şi eu coloraţi de speranţe,
prinşi în blănuri străine, de lemn,
vom străbate intime distanţe.

În văzduhul cu sănii de lemn
trecem trişti cenzurându-ne avântul,
temperându-l cu vorbe de lemn,
colorându-l cu vorbe de lemn,
pe care le ştie doar vântul…
În văzduhul cu sănii de lemn…