Răzleaţă

Ce să vorbim în seara asta, doamnă,
când toamna s-a trecut şi n-a fost iarnă?

Sunt gol pe dinăuntru şi în mine
stiletul vremii sângeră răşine.

Ştii bine că n-am somn şi-n noaptea castă
un cerb ciudat îmi bate la fereastră.

Mă cheamă undeva, spre nu ştiu unde
şi când îl strig dispare şi se-ascunde.

Ştii bine că mă tem, de la o vreme,
de moarte, cum de naştere m-aş teme.