La vişin te mai uită

Mamă, tu care eşti şi ai să fii
până-n sfârşitul nopţilor târzii,
redă-mă purităţilor dintâi.

Nu mai umbla prin camerele mici,
stafie albă, lama mea de brici,
cât sunt încă puternic şi aici.

La vişin te mai uită când şi când,
ţine-mi şi mie loc lângă pământ
să nu te mai visez în nopţi plângând.

La vişin te mai uită când şi când…