Caută
Close this search box.

Numai ea

Numai Ea mă iubeşte, o aud
dimineaţa cum mă respiră
şi mă strigă ca pe un surd
şi mă pipăie ca pe o liră.

Vine desculţă la pat,
intră fluidă prin jaluzele,
ca un abur de cerb iniernat,
ca un şarpe furiş strecurat
cu solzii de stele.

Stă ca o lamă de brici
drept lângă tâmpla mea ninsă.
Ştiu şi-o presimt că-i aici,
ca o chemare învinsă
ce m-ar desfide şi nici…

Stă şi mă respiră încet;
jumătate de aer mi-e dat.
Ea se strecoară în pat,
scânceşte cu glas de ascet:
„vino să te duc, e păcat…

Sub munţii gemând unison
cerşesc un pahar de ozon.

Categorii poezii: