Caută
Close this search box.

Tragi–comică

Mă mir că n-am murit de tot,
că se mai poate să se poată
să mă transform încă-odată
într-un ridicol Don Quijote.

Mă mir că nu m-am împuşcat
exact şi fix în tâmpla stângă,
cadavrul cineva să-l strângă
cu eleganţa lui cu tot.

Mă mir că sunt atât de viu
încât mă caut ca o fiară
în toamna asta tutelară
când scade luna şi-i târziu.

Mă mir că mai exist, sperând
în trandafirul ce-şi răsfaţă
roua din zori, ca o viaţă
a celor care nu mai sunt.

Categorii poezii:

LICHIDĂRI