Nocturnă

Eu dorm în patul unui mort
şi noaptea mă trezesc din somn
şi văd cum peste trupul meu
se-apleacă, surâzând, un domn.

Are un chip frumos şi alb
iar când vorbeşte, mi se pare,
c-aud lătrând însinguraţi
câinii zăpezilor polare.

El însuşi vine de la Nord
şi răspândeşte din veşminte
un frig ciudat, răcoare grea,
de nemişcate oseminte.

Nu mă întreabă cine sunt,
surâde unui gând şi tace
şi doar pupilele mă-mpung
din groapa lor ca nişte ace.

Eu dorm în patul unui mort
şi nu ştiu cine e şi când
vine din partea lui de frig
şi mă priveşte, aşteptând.