Presimţiri nocturne – Mircea Micu
Presimţiri nocturne Se risipeşte mama, bătrânii meri îngheaţă,tot mai atent stau noaptea când luna mă răsfaţă,aştept din depărtare o pasăre să vină,o pasăre de taină păstrată pe retină. Şi nu am somn de-o vreme şi teama mea respirăîn crinul tremurând precum o liră.Ea va veni odată, spre dimineaţă, când,voi fi tăcut şi rece şi gol […]
Un fluture – Mircea Micu
Un fluture Mă spintecă lumina ca o spadăsau ca un ţipăt de sirenă dintr-un portparalizat vremelnic de zăpadă.În ochiul meu, profund ca un fiord,a-ncremenit cu frigul de la Nordun fluture decolorat şi mortpe care, prieteni vin, uimiţi, să-l vadă. Categorii poezii:
O rugăminte – Mircea Micu
O rugăminte Am o rugăminte…Mult mai înainte de înaintede a mă furişa în pământul fierbinte,caută în dreapta cum ieşi din bucătărie,caietele mele cu poezii din pruncie.Trimite-mi, dacă poţi, foile vechisă-mi revină puritatea-n urechi.În suflet să-mi revină, încărunţindviaţa mea care se scrie într-un rând.Un rând şerpuitor ca un drum spre Ardealimprevizibil şi frumos ca un ideal… […]
Mama sapă-n grădina… – Mircea Micu
Mama sapă-n grădina Mama sapă-n grădină lată cât o batistă,Există şi hârleţe şi mame mai există.Ele se-nchină seara icoanelor din lemnşi cer din depărtare copiilor un semn.Mama sapă-n grădină deşi abia o ţinîncheieturi miloase în trupul ei puţin.Mama îşi taie lemne să iasă fum pe horn,pruncul în capitală plânge de dor în somn,se scoală-n crucea […]
Risipire – Mircea Micu
Risipire Mă dau risipei lent, în doze mici,pradă nesăţioaselor furnicice-mi înfăşoară trupul ca un bici. Ce-a fost, e-nchis în ora de cleştar…Am spart, cântând, pahar după pahar,tot învăţând să râd tăcut şi rar. N-am fost în stare să urăsc nimic.Sortit să mă-ntronez şi să abdic,să cad mereu şi iar să mă ridic. Acum, mă duc […]
Mi se arată mama… – Mircea Micu
Mi se arată mama… Mi se arată mama în somn,numai în somn mi se arată,cu faţa ca o aripă de lebădăde veghe târzie încercănată.Zice: “Ce faci tu, suflet al meu, puiule?te aud noaptea umblând şi îmi parecă cineva stoarce deasupra mealuna ca pe o lacrimă mare.”Nu ştiu ce să-i răspund,o durere adâncă mă face de […]
Imaculată arătare – Mircea Micu
Imaculată arătare Orbesc încet ca un mesteacăn toamna…O literă e-un vierme ce se mişcăsub pleoapa ca un semn nedureros.De-acum, pe jumătate-i lumea:ce e frumos se stinge ca un turtur,ce e urât îmbătrâneşte sub retinatot mai posomorâtă şi vicleană…După miros mă voi conduce.Poate că voi uita un duşman asudat…Dar, tresărind, ochiul meu, va mirosipe aceea care, […]
Îmi scrie mama – Mircea Micu
Îmi scrie mama Îmi scrie mama: ţi-am făcut mormântcă nu se ştie ce şi cum şi când…Tu chiar dacă te ţii în Bucureştiştiu eu cât de străin şi singur eşti.Are gărduţ de fier ce ne despartedar vom fi mai aproape după moarte.E din beton. Să nu fii supărat,dar toţi vecinii s-au asigurat.Ţi-am pus compot de […]
Resemnare – Mircea Micu
Resemnare Când vine seara, mama mă aşteaptăîn faţa porţii tânără şi dreaptă,uşoară şi sfioasă ca o şoaptă. Ultimul tren se-aude fluierând.Vin cei plecaţi. Mai vin din când în când.Mama priveşte luna surâzând. Din cer, cade o frunză ca un gând. Categorii poezii:
Testament – Mircea Micu
TestamentFetiţei mele, Oana Am să-ţi lascalul meu drept moştenire.E prelung, aburos şi subţireşi mincinosca o amintire.Caută-l când vei vedeacă nu mai respir.L-am priponitîn grădina pustielegat simbolicde un trandafir. Categorii poezii: