Otilia Cazimir

Otilia Cazimir, pseudonim literar al poetei, pe numele ei real, Alexandrina Gavrilescu, s-a născut la data de 12 Februarie 1894, la Cotu Vameș în județul Neamț și a fost o scriitoare, poetă, traducătoare, dar și publicistă română, fiind cunoscută mai ales ca autoare de versuri pentru copii. Absolventă a cursurilor din cadrul Facultății de Litere și Filosofie din Iași, cunoascuta poetă a colaborat cu numeroase și cunoscute publicații precum: „Însemnări ieșene” sau „Adevărul literar și artistic”, pe durata activității sale literare.

Despre Otilia Cazimir

Otilia Cazimir a fost una dintre primele femei care au scris poezii pentru copii în limba română și a deschis calea pentru generații de scriitori care au urmat-o, fiind cunoscută, însă, și pentru activitatea sa de traducătoare, în special pentru traducerile sale de poezii și povești. „Baba iarna face pozne„ de K.D. Ușinski, „Gâște călătoare” de M. Bulatov sau „Puișorii în cușcă” scrisă de S. Marșak, fiind trei dintre o mulțime de alte cărți minunante de poezii si nu numai.

A publicat prima sa carte de poezii, „Lumini și umbre” în anul 1923, la Editura „Viața Românească”, urmată de volumul de versuri „Fluturi de noapte”, publicată la Editura „Cartea Românească” în anul 1927, carte căreia i-a fost decernat premiul „Femina” de către Academia Română și de comitetul „Femina Vie- Heureuse” de la Paris. A continuat să publice poezii, proză și traduceri pentru restul vieții sale, opera ei fiind apreciată atât în timpul vieții ei, cât și după moartea sa.

Otilia Cazimir a fost una dintre cele mai iubite și apreciate scriitoare române din prima jumătate a secolului XX. Poeziile ei pentru copii au devenit clasice în literatura română pentru copii I appreciate de o mulțime. Aceasta a scris, de asemenea, poezii pentru adulți, proză și traduceri, în special din poezia engleză, care au fost apreciate pentru stilul lor elegant și pentru capacitatea de a transmite sentimente profunde. Printre pricipalele scrieri de proză amintim de: „Grădina cu amintiri. Și alte schițe” publicată la Editura „Cartea Românească” la București, în anul 1929, „Licurici. Cronici fantastice și umoristice” publicată la aceeași editură în anul următor, dar și „Scrieri în proză” la Editura Junimea în Iași, 1971-1972, apărută în două volume.

Ea a fost distinsă cu mai multe premii și onoruri pentru contribuția sa la literatura română, printre care se numără Premiul Academiei Române (1927), Premiul „Femina” (1928), acestea fiind decernate pentru primul volum de poezii lansat de poetă, Premiul Național pentru Literatură (1937), dar și Premiul „Societatea Scriitorilor Români” (1942). Opera ei continuă să fie citită și apreciată astăzi.

S-a stins din viață în noaptea de 7 spre 8 iunie 1967 la ora 2:30, la Iași. http://www.istorie-pe-scurt.ro/ultimele-clipe-ale-otiliei-cazimir-tot-cu-gandul-la-marea-iubire-copiii/