Duiliu Zamfirescu (1858-1922) a fost un diplomat și politician român de origine din comuna Plăinești (astăzi Dumbrăveni). După absolvirea Liceului „Matei Basarab” și Facultatea de Drept din București, a devenit procuror supleant și apoi procuror la tribunalul din Hârșova și Târgoviște. A urmat cariera diplomatică ca secretar de legație la Roma, unde s-a căsătorit și a avut trei copii. În 1906, a devenit secretar general la Ministerul Afacerilor Străine și în 1909, a fost reprezentantul României în Comisia Europeană a Dunării. După război, a fost ministru de externe în Guvernul Averescu.
Duiliu Zamfirescu a fost un important scriitor român care a avut o contribuție semnificativă la literatura română prin crearea ciclului Comăneștenilor. Acest ciclu, format din cinci romane (Viața la țară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări și Anna), este primul din literatura română și se aseamănă cu ciclul „Les Rougon-Macquart” al lui Emile Zola. Romanele au fost scrise în timpul șederii autorului la Roma, la legația română din Italia.
Zamfirescu a început cu poezii în anul 1877 și a publicat o colecție „Fără titlu„ în 1883, influențat de poezia romantică franceză și a lui Bolintineanu și Macedonski. El a fost primul scriitor român care a introdus romanul cronică în literatura națională și a oferit o imagine complexă a societății românești la finele secolului al XIX-lea prin intermediul familiei Comăneșteanu.
Trilogia „Viața la țară”, „Tănase Scatiu” și „În război” a marcat o etapă importantă în dezvoltarea prozei românești și a dezvăluit dezintegrarea familiei boierești, precum și denunțarea satiră a tipului de om de afaceri în curs de dezvoltare. În aceste romane, familia boierească este reprezentată prin câteva familii „care s-au strecurat prin negura fanariotă” și sunt opuse unui tip de om de afaceri brut, profitor și fără scrupule, precum Tănase Scatiu.
În romanul „În război”, este prezentată tema „regenerării” și a purificării neamului și conștiințelor. Prin intermediul acestor romane, aspirațiile umaniste și democratice ale autorului s-au materializat.
În 1918, Duiliu Zamfirescu a activat în Basarabia, fiind numit comisar general al guvernului român și a publicat observațiile sale privind starea de lucruri din Basarabia în publicația Indreptarea literară din Iași. A susținut încă înainte de a deveni ministru crearea unui stat ucrainean. Conacul său de la Odobești există astăzi ca Casă Memorială.
S-a stins din viață la 3 iunie 1922, la Agapia și este înmormântat în Cimitirul Sudic din Focșani. Conacul său de la Odobești există astăzi ca Casă Memorială.