Acelei care va veni – Ion Minulescu
Acelei care va veni De unde vii,Și-n care preafericită țarăVazuși lumina zilei – tu, albă ca și-o zi?…Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?…De ce plecași din țară, în care pălmieriiTremurătoare umbre își culcă pe nisip?Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,Și nu gășiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul chip?Or nu […]
În ceață… – Ion Barbu
În ceață… Murea prin seară strada și zilnicul ei muget…Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu,Un nor se prăvălise pe streașini; iar pe cugetO bură de-înnoptate tristeți cădea mereu. Se-amesteacase ceața din noi cu cea din slavă…Și, silnici, pașii noștri trezeau – o, cât de rar! –Ecouri fără nume, prin liniștea puhavăDin acel trist și umed […]
Hierofantul – Ion Barbu
Hierofantul În rândurile celor ce s-au bătutsub Miltiade coborâse și preotuldin Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor,Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminiiPe templul ars, pe cerul topit al Salaminii,Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminiiBogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor:O lance, iar în dreapta un gladiu […]
Elan – Ion Barbu
Elan Sunt numai o verigă din marea îndoire,Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; darUn roi de existențe din moartea mea răsar,Și-adevăratul nume ce port e: Unduire. Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesutDe la plăpînda iarbă la fruntea gînditoare,Și blondul șir de forme, urcînd din soare-n soare,În largul vieții revarsă un trecut. Din călătoarea undă, din apele […]
Driada – Ion Barbu
Driada I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara,Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger,Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingherÎși frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată;Iar calea însorită, prea lungă pan’ la el.Și-am stat să-nnod întruna — inel lângă inel —Din sfoară, […]
Domnișoara Hus – Ion Barbu
Domnişoara Hus Surorii noastre mai mari,Roabe aceleiași Zodii,Prea-turburatei Pena Corcodușa. a) Ceas de searăb) Prezentarec) Vaduri și alaiurid) Cuvinte de îmbărbătaree) Aur netemporalf) Chemarea mosorului. a)Cheagul alb, lăsat din seară,Dintre limpezimi crescut,Cu aripa ca un scutAbia dus la subțioara,Cel cu plisc întors de ceară roșie,Încovrigat,Peste inimiCătre searăAtârnat:Chipul coabe,S-a-îmbuibat în seara grasăCa-ntr-o baniță a cu boabeȘi-a […]
Dionisiaca – Ion Barbu
Dionisiaca Plecaţi-vă, în cuget cucernic şi sfios,V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt cândiarăBiruitoarea Brimo va naşte pe BrimosŞi-l veţi vedea, slăvitul sub verdea lui tiarăDe iederă brumată şi smilax înflorit;Fântâni adânci de viaţă în steiuri El va deschideŞi veţi cunoaşte-ntr-însul extazul infinit.Iar cetele, stufoase de tirse şi nebride,Vă vor purta pe-ntinse nisipuri şi dumbrăviVeţi […]
Cercelul lui miss – Ion Barbu
Cercelul lui miss Cățelei meleCineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietreDar cu-atâta vrăjmășie că nu poți să faci sport:Ele trec și gard și ziduri, până dincolo de șetreUnde ziua umflă-n vânturi mătăsoase foi de cort.Da, e rece primăvara și golașe frunzătura,Însă greii bobi ai toamnei nu mai vor să doarmă-nchiși,Stupul sfredelit de soare își […]
Cântec de rușine – Ion Barbu
Cântec de rușine El știa să-njure bineȘi cântece de rușine.Anton PannStă un biet țigan turcitLa un cap de pod, pe vineDe toți dracii chinuit.Și la rău, drumeți, jivineCu glas spart hodorogitCântec zice, de rușine.Hee miul biul geeMiul biur è doldù— Hananama mù!La Zornur, pe Ikdar Enghe,Muri azi o pezevenghe:Una groasă cu ochi mici,Crescătoare de pisici.Scundă, […]
Răsărit – Ion Barbu
Răsărit Când cumpăna ridică-n zenit pironul clarPe chipul nopții trece un gând pieziș de ură…Se scutură întreaga ei grea pieptănătură:O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și dintr-al lunii rece, fierăstruit pătrar,Belșug de fire scapă, în iederă obscură,Pe dâmbul zării unde tânjește în armurăScăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori […]