Cântec de rușine
El știa să-njure bine
Și cântece de rușine.
Anton Pann
Stă un biet țigan turcit
La un cap de pod, pe vine
De toți dracii chinuit.
Și la rău, drumeți, jivine
Cu glas spart hodorogit
Cântec zice, de rușine.
Hee miul biul gee
Miul biur è doldù
— Hananama mù!
La Zornur, pe Ikdar Enghe,
Muri azi o pezevenghe:
Una groasă cu ochi mici,
Crescătoare de pisici.
Scundă, groasă, cu mustăți,
Învechită-n răutăți.
Pezevenghe cu scurteică
Cam grecoaică, cam ovreică.
Pezevenghe cu trei negi
Doftorită la moșnegi.
— Ce moșnegi betegi și blegi
Că veneau cât prund și iarbă
Și cât praf și fir în barbă
Leacuri de-ale ei să soarbă.
Veneau din țară turcească
Să mi-i împiciorogească.
Ce mai card de iezme goale.
Ea le dă să bea din oale
Și mi-i vindecă de boale.
Hee miul biul gee
Miul biur è doldù
— Hananama mù!
La Zornur pe Ikdar Enghe
Te caznira pezevenghe!
Cobză strânsă, cot la cot
Și căluș de păr la bot
— Prea erai și tu de tot
Că nu te mai stâmparai
Și umblai și la serai
Și la toate te băgai
Cu trei alte mai bătrâne
Duceai vorbe la cadâne
Vorbe dulci și leac spurcat
Cum știi tu, de lepădat.
Le-nvățai la băuturi,
La găteli, la văpsituri,
La șaltăre din dulvuri
Și la alte secături
Huu miul biul giù
Miul biur è doldù
— Hananama mù!
La Zornur pe Ikdar Enghe
Gât bătrân de prezevenghe
Sângera pe lemn de-a latu
Cum l-a retezat gealatu
Pe nod tare, răzbuzat
Zace gâtul retezat
Să nu-l vezi pe înserat
Că te bate vântu-n spate
Și duh rău și necurat
Că vis mort, ursuz te fură
Apă stânsă, rău cu zgură,
Și-n pustia care cură
Numai gâtul ca o gură
Uriașe, căpcăuna.
— Gură bună
S-o dezumfi, de nebună
Gură strâmbă care sună
Pe-nserat, când îi cășună,
Cu tulumbele la lună.
Suna-adânc, că de departe
Din tulumbe-vine sparte;
Sună gros a nas de iepe
Limba-i ia cui le pricepe.
Sună lung a cornuri ude
Da prin osul cui aude
Osul de la lingurea
Unde-ncearcă boală rea.
Și alt vis, mai stins, te fură
Pată ștearsă, pată sură
Ca o față fără sânge
Tristă, inima de-ți strânge.
— Noaptea stinsă-i fața ei
Și pe ea, luceferei,
Cafenii șanț negii trei,
Trei sori morți din altă lume,
Cu păr, raze de cărbune,
Hăt în fund la soare-apune.
Și-nainte, nu mai știu
Pezevenghe, chip hazliu
Am să-ți vin tot mușteriu.
Pezevenghe, psihi-m ù,
Lasă-mă să dorm de-acu.
Huu miul biul giù
Miul biur è doldù
— Hananama mù!