Crepuscul la Tomis – Ion Minulescu

Crepuscul la Tomis Pe mare-n asfinţit…Şi vântulÎmi poartă barca pe cărareaPe care soarele şi mareaSe-mbrăţişează cu pământul!… Din larg,Ca nişte mici fragmenteDesprinse din albastrul infinit,Înamoratele sireneApar cu gesturi indecenteŞi-n cinstea mea încep să-noatePe spate,Cu câte-un far aprins sub gene,Ce-mi luminează-n asfinţitTemutul semn de întrebareCu care marea m-a-nfrăţit… Iar eu ―Pornit în căutareaFrumosului din sufletŞi din […]

Clopotele – Ion Minulescu

Clopotele Sună clopotele…Sună clopotele-n depărtare.Clopotele!…Clopotele!…Câte clopote să fie?Câte voci nedeslușite mor în zori, iar noaptea-nvie?Câte voci blesteamă foameaZilelor din postul mare?…Clopotele, clopotele…Tac și-n urmă sună iară.Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?Și ce Crist vorbește-n glasul clopotelor ce ne mintDe atâția ani de-a rândulȘi la fel ca-n prima seară?…Ce nebun profet mai vine să […]

Celei învinse – Ion Minulescu

Celei învinse Ce glas de clopot –O!… Ce glas de clopot spart și răgușit!…Nu-l mai cunoști?E-același glas ce ți-a urat – sunt ani de-atunci –„Bine-ai venit! Þi-aduci aminte cum sunaCa-ntr-un ajun de sărbătoare?Suna ca-n zilele când moareCineva!…Suna ca și-azi ne’ncrezătorÎn viitorul morților!… Ascultă-l bine –Tu, ce porți în păr cununi de flori crescutePe țărmul mărilor […]

Celei care trece – Ion Minulescu

Celei care trece Tu pari o statuie turnată nu-n bronz etern,Ci-ntr-un metal,Ce până astăzi n-are încăNici preț,Nici nume,Nici coloare –Metal bizar, din care-artistulCreă-n suprema inspirareIcoana ultimei religiiȘi-a ultimului ideal!Tu pari o statuie furată de-amantul tău dintr-un muzeuÎn care-n vremile de-alt’datăVeneau bătrâni să ți să-nchine,Ca pajii –Ce mureau sub ochii răutăcioaselor RegineSau ca Martirii-n adorarea trimisului […]

Cântecul unui om – Ion Minulescu

Cântecul unui om Ce-am fost cândva azi nu mai sânt…Dar ce sunt azi îmi pare răuCă n-am putut să fiu mereu ―Același cântăreț cu chip de Sfânt… Când am urât am fost iubit,Când am iubit am fost urât…Și-n viață n-am cântat decâtRomanța Celui răstignit… Tot ce-am sperat rămas-a vis,Și-am dobândit ce n-am visat…Dar ce-am fost […]

Cântec de toamnă – Ion Minulescu

Cântec de toamnă Toamnă… Vântul se strecoarăȘuierând pe lângă zidȘi mă roagă să-i deschidCă-mi aduce vești din țară.Vești din țară!… De la cine?De la ei ori de la ea?Să mai fie cinevaCa să-ntrebe și-azi de mine?Du-te, vântule, grăbește,Și le spune c-ai aflatCum că cel de mult plecatA murit, nu mai trăiește;C-ai bătut în lung, și-n […]

Cântec de drum – Ion Minulescu

Cântec de drum Când am pornit, ştiam doar că-i departeŞi-i tare greu de-ajuns unde voiam;Dar unde-i acel unde nu ştiamCăci nu-l găsisem încă-n nici o carte. Pe drumuri lungi şi vechi, bătătoriteDe-atâţia mulţi porniţi’naintea mea,Am colindat călăuzit de-o stea –Icoana unei lumi întrezărite,. Dar într-o zi o fată – bat-o focul –Mi-a-ntors din cale pasul […]

Cântăreața anonimă – Ion Minulescu

Cântăreața anonimăpictorului Th. Pallady Cine cântă la fereastra cu perdelele-nflorate,Că nu-i cântec de femeieȘi nici cântec de vioară?…Cine-aruncă pe fereastră note vagi,Desperecheate,Dintr-o veche melodie,Care urcăȘi coboarăCa o lentă agoniePe diezi de serpentineȘi bemoli de mici confeti?…Cine?…Cineva cântă!Dar cineCântă parcă pentru mine?…Cine cântă nu se știe!…Poate-i toamna, ce-ntârzie,Ca bolnavii de ftizie,Pe aleile pătate de ruginăȘi noroi…Și […]

Cânta un matelot… – Ion Minulescu

Cânta un matelot… Cânta un matelot la proră,Şi imnul lui solemn pluteaPe-ntinsul Mării Marmara,Ca-ntr-o cetate spaniolă,Când orologiul din cupolăAnunţă fiecare orăPrintr-un preludiu de mandolă… Cânta un matelot la prorăŞi marea nu-l înţelegea. Cânta un matelot la proră,Un singur matelot cânta.Şi totuşi, vocea lui sonorăPărea, pe iahtul ancorat,Un cor solemn de preoţi tineri,Ce-ngroapă-n noaptea Sfintei VineriUn […]

Apariție nocturnă – Ion Minulescu

Apariţie nocturnăÎ. P. S. S. Tit Simedrea Mi-a ieşit în drum fantomaOmului bătut în cuieŞi m-am întrebat ca Toma:― El o fi?Sau, poate… nu e… Cine-a fost?… N-a fost decâtChipul unui om ― şi-atât ―Chipul omului frumosDin năframa sfintei Veronica … Dar pe mine m-a prins fricaŞi, cum sunt un om pios,În noaptea Vinerei Mari,M-am […]