Caută
Close this search box.

Cercelul lui miss

Cățelei mele
Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre
Dar cu-atâta vrăjmășie că nu poți să faci sport:
Ele trec și gard și ziduri, până dincolo de șetre
Unde ziua umflă-n vânturi mătăsoase foi de cort.
Da, e rece primăvara și golașe frunzătura,
Însă greii bobi ai toamnei nu mai vor să doarmă-nchiși,
Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura:
Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș.
— Împletire somnoroasă de miresme și albine!
Prin cămări ascunse parcă s-a vărsat puiac de fragi
Vântul curge Sub pleoape aburesc vedenii dragi
Latri luneci Pe sub fulgii somnului te pierzi de-a bine.

Și pe rând, în gpmălia ta de minte, prinsă-n vis,
Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul,
Malul apelor și clipă jinduită când stăpânul
Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: “Ad-o, Miss”.
Tânăra, ca altădată, coapsa ta în coardă vine:
Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi;
După coada retezată dai târcoale, roate pline;
Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi!
Și ce lucruri minunate! Sălcii, slujnice netoate,
Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii.
Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în san la toate,
Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii.
Zbârnăit de piatră, însă, văjaia Nici gând să tacă
Din ce praștie scăpată stăruiește în auz?
Sîlnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zăreșți buimacă
Urăciunea cu aripe prăfuite, de sacaz.
Un zigzag mai mult — și tihna însorită ți se curmă
Cherlai scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu:
Blestemata de albină solul toamnelor din urmă,
Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu.

Categorii poezii: