Jalea paznicului – Ion Minulescu
Jalea paznicului De când dușmanii țării ne arseră palatul,De-atunci rămas-am singur –Vai!… Ce spectacol jalnic…Turiști din țări străine vin doar s-admire patulÎn care-și va da duhul și cel din urmă paznic… Pe-naltele terase de piatră, statui spartePrivesc îndoliate castanii triștiȘi goi…Iar vântul –Glasul toamnei, prevestitor de moarte –Le-ngroapă goliciunea în maldăre de foi… Cândva pe-aci […]
Itinerar – Ion Minulescu
Itinerarlui Alexandru Cazaban În Pullman, cu 80 pe oră!Zburam,Şi viteza sonorăNe sparge urechea cu un Cake-Walk,Că toţi călătorii ―Umane sfârleze ―Se lasă pe spate şi-ncep să dansezePe loc…În timp ce pe câmp se perindă,Ca într-un vechi ciob de oglindă,CopaciiŞi stâlpii de telegraf,De care s-agaţă toţi norii de praf,Pe care căruţa cu fân, din şosea,Nu-i lasă […]
În templul liniștii – Ion Minulescu
În templul liniștii În sfeșnicele vechi de-aramăDescresc trei lumânări de ceară –Descresc ca nopțile spre vară,Și-n sfeșnicele vechi de-aramăTrei flăcări parcă se destramăÎn fire lungi de foc ce crescDin lumânări până-n tavanȘi scriu verseturi din CoranDe-a lungul templului turcesc… Trei credincioși desculți se-nclinăProptinu-și frunțile-n covor –Și parcă-s trei bolnavi ce mor…Trei credincioși desculți se-nclină,Și-n simfonia […]
În pribegie – Ion Minulescu
În pribegie Toamna-mi scutură castanii din grădină şi pe cerNorii strâng de gât pătratul de senin rămas stingher,Iar în vale, furtunoasă, pe subt ţărmul nalt şi dreptTrece marea şi mă-ntreabă de ce-ntârzii, ce aştept?…. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . […]
În aşteptare – Ion Minulescu
În aşteptare Nu ştiu ce s-a schimbat în mine,Dar simt că s-a schimbat ceva ―Ceva, la fel, ca după-o boală grea,Când parcă simţi că-ţi este mult mai bine!… Am fost cândva bolnav cu-adevărat?…Sau boala mea n-a fost decâtCoşmarul unui vis urâtDin care-abia acum m-am deşteptat?… Nu ştiu ce-a fost, şi nici n-aş vreaSă ştiu mai […]
Împăcare postumă – Ion Minulescu
Împăcare postumăOlguței Crușevan Deschide-mi poarta inimii pictatăCu vermillon și-albastru de cobalt,Și intră ― fericită-nvingătoare ―În minuscula-mi „sală de-așteptare”Pe-a cărei pardoseală-mpestrițatăCu plăci hexagonale de bazalt Șopârlele versifică la soareȘi viperele-nvață geometria… E tot ce mi-a rămas din mărețiaȘi nebunia fastului regescCu care-aș fi-ncercat să te iubesc!… Alhambra-i azi o cârciumă banală,Veneția, o lamă de cuțit,Canossa, o […]
Fetița din Făgădău – Ion Minulescu
Fetița din Făgădău De ce mi-ai promis că viiCu buzele-ți arămii,Când știai c-ai să mă mințiCu aceiași zece dințiCu care m-ai sărutatCând din „Moși” ți-am cumpăratUn flacon de „Ton Sourire”Și-o cutie de rahat„Hagi Bekir”?…De ce mi-ai jurat solemnPe icoanele de lemnȘi-ai promis lui DumnezeuC-ai să mă iubești mereu,Când tu ne-ai mințit la felȘi pe mine,Și […]
Epilog – Ion Minulescu
Epiloglui Nicu Herăscu Ce regăsire triumfală după un sfert de veac aproape!…Îți mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigonCe-ți fragmenta imensitateaÎntr-un caiet de versuri șchioapeȘi-ți profana tridentul clasic cu simple urme de creion? Aceeași rece-mbrățișare de-albastru, violet și verde,Aceeași mută întrebare „de ce”, „de unde”, și „de când”,Și-aceeași inutilă goană spre orizontul ce se pierdeÎn golul […]
Echinox de toamnă – Ion Minulescu
Echinox de toamnă Ascultă, Doamnă!…Ascultă glasul echinoxului de toamnă,Ce aiurează-n vârful unui plopStrident,Dar înţelept ca un Esop… În locul veveriţei de-astă-vară,Pe care pădurarul vrea s-o-mpuşte(Fiindcă-ncercase să te muşte),Pe-aceeaşi cracă stă acum o cioară!… E simbolul idilelor defuncte ―Idilele de vară (la munte sau la mare).Un scriitor,O cetitoare,O strângere de mână,Un „ah!”,O sărutare…Şi-n urmă: puncte, puncte, […]
De vorbă cu diavolul – Ion Minulescu
De vorbă cu diavolullui Scarlat Struţeanu Azi-noapte, Diavolul din mine ―Un diavol ce pretinde-a fi profet ―M-a luat cu vorba-ncet… încet…Şi m-a băgat în tainele divine,Pe care eu ― spun drept ― mi-e fricăSă nu care cumva să le-nţeleg,Fiindcă sunt taine care ― când se strică ―Nu se mai dreg… De-aceea nici nu sunt prea […]