Itinerar
lui Alexandru Cazaban

În Pullman, cu 80 pe oră!
Zburam,
Şi viteza sonoră
Ne sparge urechea cu un Cake-Walk,
Că toţi călătorii ―
Umane sfârleze ―
Se lasă pe spate şi-ncep să danseze
Pe loc…
În timp ce pe câmp se perindă,
Ca într-un vechi ciob de oglindă,
Copacii
Şi stâlpii de telegraf,
De care s-agaţă toţi norii de praf,
Pe care căruţa cu fân, din şosea,
Nu-i lasă să meargă alături de ea!…

Mizil…
Monteoru…
Buzău…
Şi Pullmanul nostru, cu 80 pe oră,
Îşi bemolează viteza sonoră,
Şi-n gară, deodată, tăcut se opreşte!…

Probabil că Pullmanul ştie
Că-n gara Buzău drumul bun se sfârşeşte
Şi-ncepe de-acum drumul rău…
Dar Pullmanul ― „Made in England” ―
Glumeşte: „Ce-o fi… să fie!”…
Şi vesel porneşte din nou ―
Porneşte cu aceeaşi viteză sonoră
Şi cu acelaşi obraznic ecou:
„Cu 80 pe oră!”…
„Cu 80 pe oră!”…

Şi drumul se-ntinde ca un gumelastic ―
Lipsit şi de spirit
Şi de simţul plastic ―
O biată cireadă de vaci şi viţei
Ne-ntâmpină-n gara de la Făurei,
Iar gara pustie din Lacul-Sărat
Ne anunţă că „Lacul-Sărat” a… secat!…

Păcat că în Pullman nu poţi să vânezi
Nimic din ce vezi!…
Poţi însă flirta
Cu vecina ta ―
Fardată anume pentru aşa ceva!…

Dar Pullmanu-i Pullman!…
Stop!…
Gara Brăila ―
Gară cu bucluc…

„Vezi rândunele se duc,
Se scutură frunza de nuc,
S-aşterne bruma peste vii”…
Peste părinţi,
Peste copii
Şi peste şlepurile noastre
Din cimitirul Dunării albastre ―
De la Brăila până la Sulina ―
Unde le-a-nţepenit rugina,
Că n-au fost şlepuri plutitoare
Decât pe Dunăre ―
Nu şi pe mare!…
În timp ce Pullmane terestre
Şi trenuri lungi accelerate
Stopează azi, prin porturi, pe-nserate
Şi, vesele, sfidează prin ferestre
Cârligul unui „?” (semn de întrebare)
De care
Tu ― călător numai pe mare ―
Îţi spânzuri zilnic… ziua viitoare!…