În templul liniștii

În sfeșnicele vechi de-aramă
Descresc trei lumânări de ceară –
Descresc ca nopțile spre vară,
Și-n sfeșnicele vechi de-aramă
Trei flăcări parcă se destramă
În fire lungi de foc ce cresc
Din lumânări până-n tavan
Și scriu verseturi din Coran
De-a lungul templului turcesc…

Trei credincioși desculți se-nclină
Proptinu-și frunțile-n covor –
Și parcă-s trei bolnavi ce mor…
Trei credincioși desculți se-nclină,
Și-n simfonia de lumină
Ce-și plimbă petele de geamuri –
Când verzi, când purpure, când blonde –
Par trei corăbii vagabonde
Ce-adorm în legănări de valuri…

Și-n templul liniștii ce pare
Un sarcofag păgân, enorm,
Toți Muezinii parcă dorm…
Și-n templul liniștiii, în care
Greoiul fum de lumânare
Miroase-a cranii dezgropate –
Din sfeșnicele vechi de-ararmă
Trei flăcări pâlpâind te cheamă
S-adormi sub ele-ntins pe spate!…