Caută
Close this search box.

Risipire

Mă dau risipei lent, în doze mici,
pradă nesăţioaselor furnici
ce-mi înfăşoară trupul ca un bici.

Ce-a fost, e-nchis în ora de cleştar…
Am spart, cântând, pahar după pahar,
tot învăţând să râd tăcut şi rar.

N-am fost în stare să urăsc nimic.
Sortit să mă-ntronez şi să abdic,
să cad mereu şi iar să mă ridic.

Acum, mă duc încrâncenat şi straniu
iradiat de propriu-mi uraniu
purtând o lacrimă în loc de craniu.

LICHIDĂRI