Mama sapă-n grădina

Mama sapă-n grădină lată cât o batistă,
Există şi hârleţe şi mame mai există.
Ele se-nchină seara icoanelor din lemn
şi cer din depărtare copiilor un semn.
Mama sapă-n grădină deşi abia o ţin
încheieturi miloase în trupul ei puţin.
Mama îşi taie lemne să iasă fum pe horn,
pruncul în capitală plânge de dor în somn,
se scoală-n crucea nopţii şi jură că-n curând
îi va trimite dafin, boia, piper şi unt.
Se trece lungă iarnă cu mari zăpezi ce mint,
mama la soba veche îngână un colind.
Şi vine primăvara cu miezul ei ceresc
Şi mama sapă morcovi şi morcovii chiar cresc.
Mama îşi coase haine de moarte şi de somn,
pruncul în capitală e ocupat şi-i domn.
Se scoală-n crucea nopţii şi jură trist ca Nero
că-i va trimite sare şi biscuiţi şi Dero.
Şi vine iute vara cu trăznetu-i de foc,
vara a fost bogată, grădina cu noroc.
Mama dezgroapă morcovii şi-i curăţă oftând
să nu mai aibe dânşii nici urmă de pământ.
Apoi îi rânduieşte-n cutia de carton
şi desenează-adresa cu chimicul creion.
Pruncul în capitală se jură cum că azi
îi va trimite Dero, şampon, săpun şi praz.
Mama duce la poştă, cutia – un trofeu –
plătind integritatea transportului la leu.
Pruncul în capitală, trezit de domn poştaş
poartă cutia simplă cu jenă prin oraş
şi jură-n timp ce trece de duioşii sedus:
mâine-i trimit chibrituri şi gem cu preţ redus…
Mama sapă-n grădina lată cât o batistă.
Există şi hârleţe şi mame mai există…