Arpegiu alb – Mircea Micu
Arpegiu alb Un viciu lent al toamnelor de ambrăchinezării uitate-n plicul miccând se călătoresc din antisambrăcocori spre spaţiul marelui nimic. Acele ploi profund provincialede care, Doamnă, singur mă dezicmi-au desfăcut durerea ca un spicvenit să doarmă-n degetele tale. Acum e, Doamnă, alb şi nu mai credşi peste amintiri îndepărtatetrece cu paşi tremurători un ied. Cuvioşia […]
Ninge blând în Apuseni – Mircea Micu
Ninge blând în Apuseni Ninge blând în Apuseni parc-ar presăra făinăun morar cu barbă albă răsucit din timp spre noi. Săniile altor zile se aud în sticla seriişi ne poartă în oglinda amintirii înapoi. Astăzi am să-nvăţ cum plânge un cocoş de muntesingurcând zăpada îl îmbată şi-l trimite în eter.Iată casele bătrâne fumegând ca nişte […]
Şoaptă – Mircea Micu
Şoaptă De Iancu mi-este dor acum…Pădurea-i pulbere şi fumşi fiecare frunză s-aîntors în veşnicia sa. Pădurea-i pulbere de-acum,s-au dus nădejdi din veri de fum,goruni cu frunza tremurândîşi mută trunchiul în pământ. Mai cântă mierla a pustiuşi plânge-n sufletul meu viu,şi de atâta dor de elmă fac troiţă şi inel. Nu l-aţi văzut ieri, către zori,stând […]
A fi la Cluj – Mircea Micu
A fi la Cluj Să fii la Cluj în vară, să ţi se facă dor,sub cerul ca o lacrimă fierbinte,lăsând peste atâtea lucruri sfintebalsamul lui atot-cuprinzător.Dinspre Feleac să curgă lumina parfumată,şi să te-mbeţi de aer ca de un vin prea bun,să simţi, în înserare, cum prinde să răzbatădin nemurire, pulsul pământului străbun.Să simţi că eşti […]
Dacă va ninge – Mircea Micu
Dacă va ninge Dacă va ninge înaintede-a mă întoarce în Ardealşi va-ngheţa de ger muşcatapălind în geamul casei noastre,ieşi mamă şi aprinde rugulde vreascuri albe sus pe dealşi lasă, de înstrăinare,să-ţi pice lacrima spre astre.Nemaiştiind vorbi cu tine,dacă va fi să-ţi spun minciuni,cu nervii prinşi sub trotuaruloraşului ce mă sugrumă,ieşi mamă singură-n grădinăşi din risipa […]
Baladă mică – Mircea Micu
Baladă mică Iancule, Măria ta,când treceam la Baia dealul,ţi-am văzut sub un gorunpriponit de-o floare – calul. Iarba scăpăra sub elşi în ochii mari cât prunaşi în scările de-oţelse juca, nebuna, luna. Întrebai atunci o steace-şi ardea departe dorul,şi o frunză întrebai:– Unde-i, soro, Crăişorul? Codrul tot vui din poaleun răspuns ca doina dulce:– Ia, […]
Rar – Mircea Micu
Rar Atât de rar şi-atât de fără sensMai cânt şi eu o salcie de verde.Oraşul greu, neutru şi imensÎn somnolenţa lui de fum mă pierdeCa pe-o şopârlă circulând invers. Mă scol în zorii zilei ca bunicu,Sudoarea nopţii mă mai ţine-n frâu,Privesc oglinda: eu sunt Mircea MicuCare sătul de smog şi de desfrâuM-aş sinucide pentru-un spic […]
Portret în mişcare – Mircea Micu
Portret în mişcare Atâta de bătrână ca o treaptăpe care nu se mai poate coborîAtâta de ostenită ca salcianeatingând oglinda apei. Atâta de tânără, încât,numai răsuflând lângă minemă ameţeşti ca un crinpurificându-mă… Categorii poezii:
Despre artă – Mircea Micu
Despre artă Ce meserie liberă e Arta!Golul abstract să-l faci de fluturi plinZburând precum un mânz buimac pe hartăIluziei, topit într-un destin. Să te-amăgeşti ca splendidele zileAle vieţii tale, câte sunt,S-au dus în larg ca nişte mici torpileÎn ţinta Nemuririi nimerind. Ca nişte Zei de ceară şi durereAm încheiat un pact sublim cu soartaŞi declarăm, […]
Sub ofilirea vechilor gutui – Mircea Micu
Sub ofilirea vechilor gutui Îmi speli cămăşile ce mi-au rămas,în vis le speli cu spumă de stamine.Tu eşti tăcută, noaptea n-are glasşi stelele-s înalte şi sublime.Nesomnul tău e insomnia mea,sudoarea ta înălbăstreşte cerul.Cade, din când în când, câte o steaşi-mi vâră-n colţul inimii jungherul.Sub ofilirea vechilor gutuitu duci cămăşi în gerul de afară.Pe sfoară cu […]