Atât de fragedă … – Mihai Eminescu
Atât de fragedă … Atât de fragedă, te-asameniCu floarea albă de cireş,Şi ca un înger dintre oameniÎn calea vieţii mele ieşi. Abia atingi covorul moale,Mătasa sună sub picior,Şi de la creştet pân-în poalePluteşti ca visul de uşor. Din încreţirea lungii rochiiRăsai ca marmura în loc –S-atârnă sufletu-mi de ochiiCei plini de lacrimi şi noroc. O, […]
Asta vreu, dragul meu – Mihai Eminescu
Asta vreu, dragul meu Iubești scumpa mea frumoasăGhirlăndioara de-albe flori,Ce-ncunună grațioasăBuclele-mi ce-n vânturi zbor? Nu, nu! Nu, nu! Ce vrei dară, dragă, tu?Poate roza cea tăcutăCare dulce se sărutăCu fluturii râzători? Ba nu, nu: cununa-n laur,Cinsă-n aur, aur, aur,Atunci este un tezaur: Asta vreu,Dragul meu! Iubești, dulce drăgulină,Doina mea de tainic dorCa pe lira mea […]
Apari să dai lumină – Mihai Eminescu
Apari să dai lumină Apari să dai lumină arcatelor ferești,Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești.Prin vremea trecătoare lucește prea curatUn chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat.Privi-te-voi cu ochii în lacrime fierbinți…O, marmură, aibi milă de-a mele rugăminți!Îndură-te și lasă privirea-mi s-o consolLa alba strălucire a gâtului tău gol,La dulcea rotunzime a sânilor […]
Amorul unei marmure – Mihai Eminescu
Amorul unei marmure Oștirile-i alungă în spaimă înghețată,Cu sufletu-n ruină, un rege-asirian,Cum stâncelor aruncă durerea-i înspumatăGemândul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere,De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,Să fac să rump-o lume ce sfâşie-n tăcereZdrobit sufletul meu. Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă,Un ocean se-mbată pe-al […]
Am pus sofa la fereastră … – Mihai Eminescu
Am pus sofa la fereastră … Am pus sofa la fereastă, ¬Luna trece blondă-tristă,Stele curg strălucitoare, ¬Mândra capu-n mâni și-ascunde. Și-apoi și-l ascunde-n perini,Într-un colț al sofei roșii;Aurul moale se desface,Curge pe grumazul alb. Și de ce-și ascunde fațaDulce, jună, fericită, ¬Oh, ar vrea să râdă de bucurieFără ca s-o văd și eu. Luna-n patul […]
Alei mică, alei dragă … – Mihai Eminescu
Alei mică, alei dragă … Alei mică, alei dragă,Cine vrea să ne-nțeleagăVază frunza cea pribeagă,Ce-i ca viața noastră-ntreagă. Alei dragă Veronică,Despărțirea toate strică,De ne-alegem cu nimică ¬Viața trece, frunza pică. Alei dragă, alei mică,Viața trece, frunza pică,Și din ura ce ne stricăNu ne-alegem cu nimică. Măcar cine ce grăiește,Altul alta îndrăgește.Inima-mi pe cât trăieșteTot la […]
Ah, mierea buzei tale – Mihai Eminescu
Ah, mierea buzei tale Ah, mierea buzei tale am gustat-o,A buzei tale coapte, amorul meu;Zăpada sânului eu am furat-o,De ea mi-am răcorit suflarea eu;Ah, unde ești, demonico, curato,Ah, unde ești să mor la sânul tău! Ce sunt eu azi? ¬ o frunză, o nimică.Și-mi pare că am fost un împărat;Simțirea care sufletu-mi despicăE ca și […]
Ah, cerut-am de la zodii – Mihai Eminescu
Ah, cerut-am de la zodii Ah, cerut-am de la zodii,De l-al sorții mele faur,Dulcii sânului tău rodiiȘ-al tău cap scăldat în aur. Ș-ale tale mâni de ceară,Fruntea-mi rece să dezmierzi,Fața albă-n părul galbănȘi îndărătnici ochii verzi. Ș-astăzi tu debunăvoieFericită-n brațe cazi-mi;Capul tău scăldat în aurDe-al meu umăr tu îl razimi. Astăzi tu de bună voieÎmi […]
Adio – Mihai Eminescu
Adio De-acuma nu te-oi mai vedea,Rămâi, rămâi, cu bine!Mă voi feri în calea meaDe tine. De astăzi dar tu fă ce vrei,De astăzi nu-mi mai pasăCă cea mai dulce-ntre femeiMă lasă. Căci nu mai am de obiceiCa-n zilele acele,Să mă îmbăt şi de scânteiDin stele, Când degerând atâtea dăţi,Eu mă uitam prin ramuriŞi aşteptam să […]
A frumuseții tale forme … – Mihai Eminescu
A frumuseții tale forme … A frumuseţii tale forme ca un sculptor când le pipăiToată viaţa mea trecută, toată fiinţa mea o clipă-i,Am uitat de toate, toate, şi nimic nu-mi vine-n minte;Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;Gura ta ca focul arde, arde roşia ta faţă,Răsuflarea ta e-n stare chiar la morţi să dea viaţă,Mâna […]