Când privești oglinda mărei – Mihai Eminescu
Când privești oglinda mărei Când privești oglinda mărei,Vezi în eaȚărmuri verzi și cerul sărei,Nor și stea.Unda-n plesnetul ei gemeȘi EolSună-n papura ce fremeBarcarol.Un minut dacă te-i pierde,Tu, măcar,Sub noianul mării verdeȘi amar,Colo-n umeda-i pustie,Ca-n sicriu,Te-ai simți pe vecinicieMort de viu.Vezi pe buza mea pălităUn surâs,Vezi pe fruntea-mi liniștităDulce vis,Și al luncei vânt de varăCăldurosCântă-n lira […]
Când marea … – Mihai Eminescu
Când marea … Când marea turbează de valuri împinsăȘi-și scutură coama de spume și vânt,Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă,Când tunete cânt; Atunci printre nouri, prin vânt și prin undeO rază de aur se toarce ușorȘi-n fundul sălbatec al mărei pătrundePrin vânt și prin nor. Ce caută raza din ceruri venită,Din galbena steauă ce-aleargă […]
Când însuși glasul – Mihai Eminescu
Când însuși glasul Când însuşi glasul gândurilor tace,Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?Din neguri reci plutind te vei desface? Puterea nopţii blând însenina-veiCu ochii mari şi purtători de pace?Resai din umbra vremilor încoaceCa să te văd venind … ca-n vis, aşa vii! Cobori încet… aproape, mai aproape,Te pleacă iar zâmbind peste-a mea […]
Când crivățul cu iarna … – Mihai Eminescu
Când crivățul cu iarna … [ I ] Când crivățul cu iarna din nord vine în spateȘi mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern,Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern… Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră,Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu […]
Când amintirile … – Mihai Eminescu
Când amintirile … Când amintirile-n trecutÎncearcă să mă cheme,Pe drumul lung şi cunoscutMai trec din vreme-n vreme. Deasupra casei tale iesŞi azi aceleași stele,Ce-au luminat atât de desÎnduioşării mele. Şi peste arbori răsfirațiRăsare blânda lună,Ce ne găsea îmbrățișațiŞoptindu-ne-mpreună. A noastre inimi îşi jurauCredinţă pe toţi vecii,Când pe cărări se scuturauDe floare liliecii. Putut-au oare-atâta dorÎn […]
Când … – Mihai Eminescu
Când … Când luna prin nouri pe lume veghează,Când fiece undă se-mbracă c-o rază,Când cântă al somnului ginii nătângiTu tremuri și plângi. Când luna aruncă o pală luminăPrin merii în floare-nșirați în grădină,La trunchiul unuia pe tine te-așteptVisând de deștept. Când soarele arde și ceru-i văpaie,Pe-a lacului valuri profunde bălaie,Pe-o barcă împinsă de valuri ce […]
Ca și Stoa, ce pretinde … – Mihai Eminescu
Ca și Stoa, ce pretinde … Ca și Stoa, ce pretindeSă fim mândri și integri,Când plutesc deasupra noastrăCu-a lor visuri ochii negri; Ca și basmele păgâneDe iubire ce-ard himericCu nesațiul lor de visuriȘi cu-atâta întuneric; Când atrași de a lor noapteNe suntem străini de lume,Duși pe marginea uităriiDe-un avânt fără de nume; Când gândire nu […]
Basmul ce i l-aș spune ei – Mihai Eminescu
Basmul ce i l-aș spune ei O, dă-mi arpa de aramăȘi mi-o pune-n brațul stâng,Ochii tăi se plec cu teamă,Tu roșești ¬ glasu-mi te cheamă,Coardele încet te plâng!Vino dar, palidă zână,Pune fața pe-al meu piept,Gâtul tău pe brațu-mi drept,Tu, a ochilor lumină,Mă iubești, tu? Spune drept! Mă iubești! Surâzi șireatăȘi îți pleci ochii în jos!O, […]
Azi e zi întâi de mai – Mihai Eminescu
Azi e zi întâi de mai Azi e zi întâi de mai,Azi e ziua de Armindeni:Eu te cat, drăguța mea,Eu te caut pretutindeni. Eu te cer de la izvor,De la codrul cel de brazi,De la vântul ce loviBălsămind al meu obraz. Întreb munții cei înalți,De la râuri eu te cer:De-au văzut cumva ascunsAl vieții-mi giuvaer. […]
Aveam o muză – Mihai Eminescu
Aveam o muză Aveam o muză, ea era frumoasă,Cum numa-n vis o dată-n viața taPoți ca să vezi icoana radioasă,În strai de-argint a unui elf de nea!Păr blond deschis, de aur și mătasă,Grumazii albi și umeri coperea,Un strai de-argint strâns de-un colan aurosStrângea mijlocul ei cel mlădios! Și talia-i ca-n marmură săpatăStrălucea albă-n transparentul strai,Sâni […]