Caută
Close this search box.

Am pus sofa la fereastră …

Am pus sofa la fereastă, ¬
Luna trece blondă-tristă,
Stele curg strălucitoare, ¬
Mândra capu-n mâni și-ascunde.

Și-apoi și-l ascunde-n perini,
Într-un colț al sofei roșii;
Aurul moale se desface,
Curge pe grumazul alb.

Și de ce-și ascunde fața
Dulce, jună, fericită, ¬
Oh, ar vrea să râdă de bucurie
Fără ca s-o văd și eu.

Luna-n patul ei de nouri
Albi, s-ascunde să se culce,
Păru-n cap eu i-l încaier
Și-i sărut mânuța dulce.

Stele curg încet la vale,
Aerul moale scânteiază
Și ea ochii plini de lacrimi
Și-i închide și visează.

De-umăr alb îmi razim fruntea,
Zic puțin și mult privesc,
Inima în mine crește
De un dor supraceresc.

Tremură talia dulce
Strâns de brațul meu cuprinsă,
Ea se apără,-mi cuprinde
Gâtul, ¬ mă sărută, râde.

Și nimica nu mai zice.
E atât de fericită, ¬
Sunt atât de fericit!
Luna trece liniștită.

Categorii poezii: