Cântecul unui om

Ce-am fost cândva azi nu mai sânt…
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu ―
Același cântăreț cu chip de Sfânt…

Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât…
Și-n viață n-am cântat decât
Romanța Celui răstignit…

Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Și-am dobândit ce n-am visat…
Dar ce-am fost ieri am și uitat ―
Un titlu de volum nescris…

Și-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Așa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu ―
Să fiu tot altul… Și să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt…