Caută
Close this search box.

Clopotele

Sună clopotele…
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!…Clopotele!…
Câte clopote să fie?
Câte voci nedeslușite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?…
Clopotele, clopotele…
Tac și-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Și ce Crist vorbește-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâția ani de-a rândul
Și la fel ca-n prima seară?…
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Și ce minciună
Iar schimba-va fața lumii?…
Sună clopotele,
Sună
Ca și-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!…
Sunați, clopote de-aramă!
Sunați, clopote de-argint…
Vântul să vă-nalțe cântul tot mai sus,
Tot mai departe –
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deșarte
Și să vă sugrume glasul profețiilor ce mint.

Categorii poezii: