Toamnă – Zorica Lațcu
Toamnă Mi-e sufletul stol alb de păsărele,Fugind de toamnă şi de ceaţa rece;S-a înălţat pe cer şi stă să plece,Departe de ale trupului zăbrele. Călătoreşte, dincolo de stele,Vâslind din aripi – peste lume trece.O clipă doar – şi-i gata să se-nece,Într-ale toamnei aspre neguri grele. O! suflete – mai bate din aripă!Cu păsărelele în stol… […]
Tavorul – Zorica Lațcu
Tavorul Luminile Tavorului te-nvaţă,O, suflete, cum să te schimbi la faţă. Şi de voieşti să fii un alt Hristos,Pe ucenici să-i laşi la poale, jos.În ploaia harului, pe vârf de stâncă,Ci tu aşteaptă acolo sus să vie,În duh bărbaţii: Moise şi Ilie.Ei vor veni şi vor grăi cu tine,În taină, despre tainele străine.Şi Moise, omul […]
Floare scuturată (sonet) – Zorica Lațcu
Floare scuturată (sonet) Gândindu-m-am Iisuse, la floarea scuturată,Cum îşi revarsă-n taină belşugul de petale.Ca fluturii coboară, din ramură, agale,Şi se resfiră-n tărână, podoaba lor curată. Când trece grădinarul, în pas zorit, pe cale,El calcă în picioare grămada-nmiresmată,Dar iată, biata floare zdrobită şi călcată,Îi unge tot piciorul cu mirurile sale. De-o fi ca să mă scutur, […]
Hoinar – Zorica Lațcu
Hoinar Mi te-ai întors iar, suflete hoinar,Atât de obosit şi de murdar.Pe unde-ai fost, de-mi vii acum,Atât de plin de praful de pe drum?Cu faţa galbena şi supta,Cu părul năclăit,Cu haina ruptă… Departe am fost, sus, sus, departe,Trecut-am hotarele lumii deşarte!Sunt beat de dragostea tăriei,Şi am gustat din vinul veşnciei.Nu mă-treba nimic, ci stai,Căci port […]
Scocul – Zorica Lațcu
Scocul Mai dulci ca mângâierile,Din streșinile ceruluiÎmi picură tăcerile.Şi cad în ploi, în lung şiroi,Clipă de clipă, picuri moi. Eu, ca-ntr-un joc,Fac din poemul meu un scocSă curgă-n el – mereu, din cer,În picuri ploaia de tăceri.Şi ploaia cade, tot mai des,Pe scoc să curgă-n val,Dă ghes…Șuvițele de apă fug,Şi revarsă din belşug,Şi se resfiră […]
Lumea (sonet) – Zorica Lațcu
Lumea (sonet) Jertfeşte zeilor prea-nalţi şi iată:Viaţă-ţi dau cinste şi avere…”Grăieşte cu dulceaţă ca de miere,Şi astăzi încă, lumea blestemată. Alături, are cazne şi durere;E ura, care arde-nflăcărată,E defăimarea cea neruşinată,E părăsirea, fără mângâiere. Ocările lovesc ca nişte biceŞi hula cruntă-i vâlvătaie-ncinsă……Ci voi fiţi tari, Fecioare Mucenice. Curând Iubirea, pururi neînvinsă,Vă va încununa cu flori […]
Pustnicul – Zorica Lațcu
Pustnicul Eu am murit. Hristos trăieşte-n mine.Mi-e inima de-a pururi desfătatăCăci îngerii fac slujbă ne-ncetată,Deasupra bietei mele rogojine. Cântarea mea de slavă, înălțată,Ca fum de jertfe-n serile senine,O știu ale pustiului jivineO-ngână-n taină pantera bălțată. Când Liturghia mi-o slujesc în zori,Sub boltă largă și înflăcărata,Am leii împreună slujitori. …Iar dacă amintirile vreodată,Mă-mpung cu pintenii ispititori,Privesc […]
Frunzele-n cădere – Zorica Lațcu
Frunzele-n cădere Frunzele-n cădere,Lacrimi de durere,Fără mângâiere.Lacrimi ca de sânge,Care mi le plângeCodrul când se frânge,La bătaia vântuluiSpre faţa pământului.Frunzele-n cădere,Lacrimi de durere,De pe creangă-mi pică,Inima-mi despică.Şi o fac să simt,Inima mea strâmtă,Ce nemărginireDe dureri e-n fire,Unde totul moare:Pasăre şi floareMunţi, văi şi ponoare,Mare şi izvoare,Stele căzătoareOameni şi popoare. Categorii poezii:
Crăciunul – Zorica Lațcu
Crăciunul Tu nu mai ai, copile, azi,Crăciun cu ramuri verzi de brazi.Colindul sfânt tu nu-l mai ai,Cu glasuri coborând din rai.Şi nu-ţi mai vine Moş Crăciun,Cu ţurţuri – perie – pe zăbun.Şi ,,Moş Ajun” şi ,,Dalbe flori”La Pruncul mic şi luminat,Tu nu mai vii la închinat. Copil al veachului de acum,Opreşte-te o clipă-n drum!Căci vreau […]
Două primăveri (sonet) – Zorica Lațcu
Două primăveri (sonet) Nu mă mai bucur azi de primăvară,Şi nu tresalt acum, ca-n altădată,Nici ochii mei, azi, nu se mai desfată,În verdele de pomi, cu umbră rară. Azi nu mai zăbovesc, în zori, mirată,Că rândunelele se-ntorc în ţarăŞi peste noapte pomii se-mbrăcară,În gingaş strai de floare-mbelşugată. Azi ştiu o altă primăvară-n floareCu tainică şi […]