Lumea (sonet)

Jertfeşte zeilor prea-nalţi şi iată:
Viaţă-ţi dau cinste şi avere…”
Grăieşte cu dulceaţă ca de miere,
Şi astăzi încă, lumea blestemată.

Alături, are cazne şi durere;
E ura, care arde-nflăcărată,
E defăimarea cea neruşinată,
E părăsirea, fără mângâiere.

Ocările lovesc ca nişte bice
Şi hula cruntă-i vâlvătaie-ncinsă…
…Ci voi fiţi tari, Fecioare Mucenice.

Curând Iubirea, pururi neînvinsă,
Vă va încununa cu flori şi spice,
În biruinţa ei cea necuprinsă…