Hoinar

Mi te-ai întors iar, suflete hoinar,
Atât de obosit şi de murdar.
Pe unde-ai fost, de-mi vii acum,
Atât de plin de praful de pe drum?
Cu faţa galbena şi supta,
Cu părul năclăit,
Cu haina ruptă…

Departe am fost, sus, sus, departe,
Trecut-am hotarele lumii deşarte!
Sunt beat de dragostea tăriei,
Şi am gustat din vinul veşnciei.
Nu mă-treba nimic, ci stai,
Căci port pe haine pulbere din rai.
Pe tălpile şi-n palmele mele,
Port încă pulbere de stele.
Pe părul meu, pe strai,
Port încă roua crinilor din rai.
Şi ochii poartă încă-n ei,
Din strălucirea veşnicei scântei.
Sunt beat – de vinul
Sfintei bucurii!
Mai lasă-mă aşa!
Nu mă trezi!…
Prin cer, departe-am hoinărit,
M-am îmbătat şi-s fericit!
Nu mă peria şi nu mă curăţi
Port pulberea seninei veşnicii!