Acest poem – Zorica Lațcu
Acest poem Acest poem dormea,Ca floarea-n mugur,Şi ca un mare flutur,În crisalida lui de fire fine. Aşa dormea de o vreme,Şi ar mai fi dormit,De nu venea să-l chemeUn tainic asfinţit,Ce-n suflet mi s-a oglindit,A fulgerat şi-a strălucit;Poemul s-a trezit.Din mugurul crăpatFlori vii au înfloritŞi un flutur minunat,Din crisalida lui s-a dezvelitŞi a zburat. Am […]
Autumnală – Zorica Lațcu
Autumnală Inima se zbate,Ca codrul de vânt.Ca frunze uscateLacrimi nesecatePică pe pământ. Se-nvolbură dorulCa negura grea.Gândul ca cocorul,Către zări ia zborul,Peste toamna mea. Florile iubiriiS-au uscat în strat,Horele simţirii,Cântecele liriiLin au încetat. S-a făcut tăcereÎn adâncul meu.Peste mângâierePicături de fierePicură mereu. Brumele tristeţii,Via mi-au bătut.Şi-n amurgul vieţii,Gândul bătrâneţiiVifor s-a făcut. Deznădejdea mutăM-a înfiorat.Masca ei cea […]
Pasăre de nea – Zorica Lațcu
Pasăre de nea Colo, spre amurgPloi de aur curg.Ceru-i o lalea:Tu, de unde-mi vii în zbor,Răzleţită ca un dor,Pasăre de nea? -,,Colo-n depărtări,Dincolo de zări,Este-un loc curat,Larg şi desfătat.Unde ochi nu plânge,Unde n-a curs sânge,Unde glonţ n-ajunge;Unde nu străbate,Geamătul de frate,Plânsul de vădană,Oful de orfanăUnde prin fânaţuri,Nu-s curse, nici laţuri,Unde-i numai floare,Umbră şi răcoare.Că e […]
Mărgăritarul – Zorica Lațcu
Mărgăritarul Cu braţul meu de-notător,În valuri mă avântÎn fund de ape mă cobor,Departe pe pământ.Şi Oceanului îi sparg,Cu trupul meu, cleştarul;Neînfricat m-avânt în larg,Să caut mărgăritarul.Mărgăritarul alb, rotund,Curat ca o minune,Stă luminos, colo-ntr-un fundDe beznă şi genune.Eu mă cobor tot mai adânc,Vâslind sub negre ape,Spre adâncime mă arunc,Aproape…mai aproape.Mă prind în lanţul lor sărat,Strâns – […]
Cântec – Zorica Lațcu
Cântec Doream cu dor o altă primăvarăCu flori, ce nu se ofilesc în veci,Cu adiere de mireasmă rară,Cu prund mărunt de aur pe poteci. Doream cu dor să-mi desfătez privirea,În zorii unui veşnic răsăritŞi ochii mei să vadă strălucireaAcelei zile fără asfinţit. Doream cu dor să văd îmobocirea,Mlădiţei cei cu rodul minunat,Din care s-a născut […]
Gândurile mele – Zorica Lațcu
Gândurile mele Am trimis departe gândurile mele,Să-şi desfacă-n larguri albele vintrele,Să plutească-n zarea negrului ocean,Unde creşte vie floarea de mărgean.Unde-n ape lucii, grele ca cleştarul,Sub zăvor de taină, stă mărgăritarul.Sunt în larg ostroave verzi şi desfătate,Unde cresc în codri lemne aromate,Şi în ape negre se răsfrâng palmieri,Adâncindu-şi vârful în celălalt cer. Gândurile mele le-am trimis […]
În strălucirea zilelor de toamnă – Zorica Lațcu
În strălucirea zilelor de toamnă În strălucirea zilelor de toamnă,Cu tot belşugul lor de roduri coapte,Cu bruma ce s-aşterne-n miez de noapte,Cu ceaţa grea, asemenea tristeţei,Ce-nvăluieşte ceasul dimineţei,Şi-mbracă-n falduri mari întreaga fire,Văd chipul Tău plecat spre Adormire,A frumuseţilor cerească Doamnă. În adevăr, rodită şi virgină,În sânul tău, ca-n brazda cea mai sfântăUn spic de aur, […]
Imn al nopţii – Zorica Lațcu
Imn al nopţii Umbrar al neştiutelor iubiri,Şi scut al tainicelor întâlniri,Tu, martoră a mii de jurăminte,Tăinuitoarea dulcilor cuvinte,Tu, vistierul sigur al gândirii,Tu, păstrătoarea viselor iubirii,Tu, tot ce ziua nu poate să fie,O, noapte, fi-mi prielnică şi mie! Aşterne-ţi liniştile, moi ca puful,Cu umbra ta alină tot zăduful:Să ştergi culoarea, forma, felurimea,De lucruri să goleşti înconjurimea.Ca […]
Poemul poeziei – Zorica Lațcu
Poemul poeziei Cândva, la început,Tu, Poezie, m-ai durut.Ai fost un vierme al dureriiŞi-ai ros mereuDin miezul sufletului meu.Erai acolo-n viaţa mea,Rodeai din ea,Rodeai din ea.Cât m-ai durut – cât m-ai durut,Şi cât m-ai ros,Pân-ai crescut!Pe-ncetul, te-ai acoperitCu fir de vorbe, aurit,Prin harul ungerii de susÎn chip nespus!Şi-n sufletu-mi mi te-ai făcut,O crisalidă luminoasă,Şi nu mai […]
Spre cer – Zorica Lațcu
Spre cer O, suflete, în zborul către cer,Nu te uita, să vezi, cum toate pier…Şi lumea cu dorinţele ei mici,Să-ţi pară o cetate de furnici.Acolo jos, se mişcă şi aleargă,Şi ploile vin, ca să le şteargă.O, suflete, nu mai privi-napoi,La micul, omenescul muşuroi,Nu mai cerca cărările cât aţa,Pe care-acum le-neacă, pustie, ceaţa.Nu mai căuta luminile […]