Maica – Zorica Lațcu
Maica Când El suia cu trudă pe Golgota,Tu l-ai urmat, uitată în popor.Și nimeni n-a știut că două trupuriSe frâng, spre mântuirea tuturor;Și nimeni n-a văzut, că patru palmeSe-ntind pe lemn și-n cuie că se bat,Că două capete se-ncununarăCu spinii grei, în curtea lui Pilat. Și mintea nu pricepe cum ostașulDeodată, două trupuri a străpuns,Și […]
Taină – Zorica Lațcu
Taină În ceasurile lungi de rugăciune,Când arde viaţa mea ca o făclie,Când mă topesc în flacăra cea vie,Ca să plinesc a dragostei minune. Stă sufletul tăcut şi nu mai ştieDe ce cuvintele îi par nebune;Şi-n loc de stihuri nu mai poate spune,Decât numele tău prea scump, Marie! Îl murmură mereu cu gust de miere,În cântec […]
Ochii mei – Zorica Lațcu
Ochii mei Vorbind cu ochii mei ades le-am spus:,,Nu mai priviţi mereu spre ceruri, sus.Priviţi mai mult în jos înspre pământ,Să înţelegeţi toate câte sunt.Priviţi la lanul aurit, bogat,La codrul cel bătrân şi-ntunecat,La r-ul limpede, ce saltă-n val,La turma care paşte colo-n deal,Priviţi şi omul aspru şi-ndârjit,În lupta lui din veac, nebiruit,Cu munca lui, şi […]
Invocaţie – Zorica Lațcu
Invocaţie Stau singură pe culmi nebănuite,Şi-n jurul meu, pustii nelocuite.În pustnicia mea, pe voi vă chem,Făuritori ai marelui poem! Veniţi, veniţi, cu lira sau cu dalta,Cu fluierul, cu pana, cu chitara,Struniţi cântarea, apucaţi unealta,Pictaţi, tăiaţi în piatră de Carrara, Cântaţi, zidiţi, sculptaţi, pictaţi,În mii de feluriExprimaţi,Acelaşi dor, ceâl simt şi eu,Şi-l cânt mereu,În versul meu.Poeţi […]
Făclierul – Zorica Lațcu
Făclierul Când Dante şi-a-nceput călătoria,N-a cunoscut pe ,,Omul cu făclia”.Lumina a plutit, strălucitoare,Croindu-i drumul larg peste vâltoare.Făcând ca cel ce o purta în mână,Mereu în întuneric să rămână.Şi Dante-a mers, călăuzit de rază,Pe făclierul neputând să-l vază.Căci el, ţinând făclia înălţată,Era-n afar˘ de dâra luminată.Şi-au mers aşa, pân-au ajuns la cer,Şi Dante-a cunoscut e Făclier.Căci […]
Poem străvechi – Zorica Lațcu
Poem străvechi Poemul meu e vechi, de opt milenii…Poetul ,,Ramayanei” l-a cântatÎn fum de mirodenii.Thu-Fu şi Li-Tai-Pe mari l-au brodatCu fir de aur pe mătase;Homer şi Sappho l-au scandat,Pe malul mării luminoase;În el, David s-a pocăit,Au plâns în el Dindoma şi Elena;În versu-i, Dante a călătorit,Messer Petrarca a iubit;Iar Trubadurul de la Sena,Marchizei lui i […]
Din adânc – Zorica Lațcu
Din adânc Din adânc a răsărit poemul…Era plin de săruri amare,Încâlcit cu ierburi de mare,Plin de mâl şi de scoici lucioase,Cum ieşea din valurile furioase. Dar în dimineaţa-nsorită,Întocmai ca o Afrodită,A strălucit pe marginea eului meu,Cu feţe multe ca un Proteu,Ca o Anadiomene,Şi-a strâns cosiţa cu lene,Şi-a scuturat roua din gene,Si s-a suit – aşa […]
Bătrânii – Zorica Lațcu
Bătrânii Eu, Nicodim Bătrânul, sihastru şi monah,Când petreceam odată, departe în pustie,Am mers printre nisipuri spre zarea aurie,Să aflu pe vreun frate, din neamul meu valah. Cinci zile-am mers, şi iată, un ochi de apă vie.Şi lângă el, un pustnic din ceata lui Allah.Am înţeles îndată că-l cheamă El Mirah,Şi are ani o sută trăiţi […]
Ultimul poem – Zorica Lațcu
Ultimul poem N-o fi acesta ultimul poem?Îl cânt încet, înfiorând tăcerea…Din ce străfund de nefiinţă-l chem,Ca pe o liră înstrunând durrerea?Acum, cântând preludiul meu de dor,Atât de tare strunele-mi vibreză,De văd cu ochii tremurul uşor,Scăpat în întuneric ca o rază. Se desfăşoară-n mersul ei măreţ,Pe strune, mai departe, melodia;În ritmul cînd domol, când săltăreţ,Îmi picură […]
Romanţă – Zorica Lațcu
Romanţă S-au scuturat în adieri,Caisul şi glicina,Şi tot ca-n alte primăveriMi-au nins cu flori grădina. Şi tot ca-n anii ce-au apus,Miresme-mbătătoareSe urcă-n volburi tot mai sus,Din fiecare floare. În primăverile ce-au fost,Priveam în jur străină,Căci nu aflam în mine rost,Vieţii din grădină. Eu n-am putut să înteleg,A gâzelor beţie,Şi taina vieţii s-o dezleg,În floarea din […]