Cântec nesocotit – Nichita Stănescu
Cântec nesocotit Ți-am meșterit bănuți de fier, să-mi vinzi un ceas din sânii tăi zbucnind în vine zurgălăi, când flămânzeam de vis și cer… …Dar scaldă caldă, nurii puri iubeau ciorchinul cel mănat Și inima ți-ai semănat în colbul plin de scremături. Ți-am bănuit arginți cu zimți, uitarea ta să-mi vinzi pe ei, când rodul florilor din tei îmi flămânzeau o stea în dinți. […]
Cântec fără răspuns – Nichita Stănescu
Cântec fără răspuns De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vieîn jurul pieptului, în jurul tâmplelor,mereu fragedă, mereu unduitoare? De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşăca firul de iarbă ce taie în douăluna văratecă, azvârlind-o în ape,despărţită de ea însăşica doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?… De ce te-oi fi […]
Cântec de lună nouă – Nichita Stănescu
Cântec de lună nouă Încet, sub pașii ceasului venit, se șterge, sur, noptirea-albastră…și tot mai e ceva neîmplinitși singur, în iubirea noastră… Poate că doina asta vechetăcerile le cerne rând pe rând, de îți rasună în urechepe după ceturi luna lunecând Neliniști vechi, și glasul lor hoinarspre neștiut încet ne mânaNe-oprim o clipa… apoi mergem iarprin ceata […]
Ai văzut vreodată … – Nichita Stănescu
Ai văzut vreodată … Ai văzut vreodată vreo pasăres-o usture aerul pe care-l zboară?Crezi tu, iubito, că peștelese zgârie de apa lui sărată? Putem noi doi să credem oaremirosului că nu se simte bine în nări?Poți tu, obositor să crezi că fără mineai naște un răsărit de stea? Haide, ne face pe piele bășicibehăitul caprelor […]
Acest bloc de nervi – Nichita Stănescu
Acest bloc de nervi Acest bloc de nervi se-nvârte încetpe șenile.El vine, da, vine directdulceațo, la tine. O, lasă-mă să te iubesc cu trupul meupe care mi l-am fost cioplit din pietre, ori din al treilea cântat mereucel de cocoș pe care-l plânse Petre. Nu te cunosc și nici nu vreau, dar ca un ochi mă pironește […]
Același gând – Nichita Stănescu
Același gând Ferește-te să ai dreptateCând esti îndragostit!Mai bine să ai umbră, mai bine să ai rază, mai bine să ai lacrimă, mai bine să ai orice altceva!Un om îndragostit când are dreptateE un om singur, Numai tristețea are dreptate.Tu, mai bine să ai bolovani, mai bine să ai vulturi, mai bine să ai albul zăpezii! Categorii poezii:
A mea – Nichita Stănescu
A mea Singurateca ea mă asteapta să-i vin acasa,In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,ea cea mai draga si cea mai aleasadintre roabele sublime. Ei i se face rău de singuratateea sta si spala tot timpul podeauapână o face de paisprezece caratesi tocmai să calce pe dinsa licheaua. Ea spala zidul casei cu […]
Totuși, iubirea – Adrian Păunescu
Totuși, iubirea Şi totuşi există iubireŞi totuşi există blestemDau lumii, dau lumii de ştireIubesc, am curaj şi mă tem. Şi totuşi e stare de vegheŞi totuşi murim repetatŞi totuşi mai cred în perecheŞi totuşi ceva sa-ntâmplat. Pretenţii nici n-am de la lumeUn pat, întuneric şi tuIntrăm în amor fără numeFiorul ca fulger căzu. Motoarele lumii […]
O iubesc pe Alba-ca-Zăpada – Adrian Păunescu
O iubesc pe Alba-ca-Zăpada Mi se-nlăcrimează rece spadaCând ajung în faţa ei şi-o vad,O iubesc pe Albă-ca-ZăpadaŞi albastrul ochilor prăpăd. Uneori ea spune şi cuvinteCum ar fi ca frigul e frumos, Dar îmbrăţişarea mea fierbinteAr putea s-o dea din sine jos. Legea ei e depărtarea noastră,Ca să fie, nu o vom avea.Fulgera o lacrimă albastrăŞi mă […]
Nobilul viciu – Adrian Păunescu
Nobilul viciu Cetatea peste mine se răstoarnă,În carnea mea îi simt într-una biciul,De este vară sau de este iarnă,Femeia este singurul meu viciu. Nici nu mi-e teamă, nici nu-mi este silăDe tot ce împotrivă mi se-ntâmplă,Orgolioasă, dreaptă sau umilăFemeia-mi şade veşnic lângă tâmplă. O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagră,Dar cel mai drag îmi […]