Balada unei stele mici – George Topârceanu
Balada unei stele mici Ţii minte tu, iubita mea, O noapte de argint în careMi-ai arătat pe cer o steaDin Carul mare? Cu faţa-n sus spre Dumnezeu, Lăsându-ţi capul să se culcePe braţul meu, Te legănam, povară dulce. Deasupra noastră, un castanCu frunze pudic răsfiratePentru-a servi de paravanIubirilor nevinovate, Tinzând o ramură-n zadarCa să ne apere de stele, Fusese […]
Viața mea se iluminează – Nichita Stănescu
Viața mea se iluminează Părul tău e mai decolorat de soare,regina mea de negru şi de sare. Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmatca o umbră, ca un şarpe dezarmat. Trec fantome-ale verii în declin,corăbiile sufletului meu marin. Şi viaţa mea se iluminează,sub ochiul tău verde la amiază,cenuşiu ca pământul la amurg.Oho, alerg şi […]
Poveste sentimentală – Nichita Stănescu
Poveste sentimentală Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.Eu stăteam la o margine-a orei,tu – la cealaltă,ca două toarte de amforă.Numai cuvintele zburau intre noi,înainte şi înapoi.Vârtejul lor putea fi aproape zărit,şi deodată,îmi lăsam un genunchi,iar cotul mi-infigeam în pământ,numai ca să privesc iarba-nclinatăde caderea vreunui cuvânt,ca pe sub laba unui leu […]
Ploaie în luna lui Marte – Nichita Stănescu
Ploaie în luna lui Marte Ploua infernal,şi noi ne iubeam prin mansarde.Prin cerul ferestrei, oval,norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odăii erauneliniştiţi, sub desene în cretă.Sufletele noastre dansaunevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai,plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,mie-mi plouă zborul, cu pene. Şi mă-nălţam. […]
Leoaică tânără, iubirea – Nichita Stănescu
Leoaică tânără, iubirea – Nichita Stănescu Leoaică tînară, iubireami-ai sărit în față.Mă pîndise-n încordaremai demult.Colții albi mi i-a înfipt în față, m-a mușcat leoaica, azi, de față. Și deodată-n jurul meu, naturase făcu un cerc, de-a-dura, când mai larg, când mai aproape, ca o strîngere de ape.Și privirea-n sus tîșni, curcubeu tăiat în două, și […]
În dulcele stil clasic – Nichita Stănescu
În dulcele stil clasic Mă învelesc de frig într-o speranțăcum se-nvelește soba nou zidităîn reliefuri de faianțăcu focul pururi logodită.Nu pune mâna peste mine dacă-i varăcăci n-ai să înțelegi nimicstimată doamnă-domnișoarădin frig.Ci vino când nu merge nimenicând nu avem picioare, vinodar mai ales când voi fi orb,lumino. Categorii poezii:
Îmbrățișarea – Nichita Stănescu
Îmbrățișarea […] Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,unul spre celălalt, şi-atât de iute,că timpul se turti-ntre piepturile noastre,şi ora, lovită, se sparse-n minute. Aş fi vrut să te păstrez în braţeaşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,cu morţile-i nerepetate.Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. Categorii poezii:
Evocare – Nichita Stănescu
Evocare Ea era frumoasă ca umbra unei idei, —a piele de copil mirosea spinarea ei,a piatră proaspăt spartăa strigăt dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea.Râzândă şi plângândă cu lacrimi mariera sărată ca sareaslăvită la ospeţe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând.Între ape, numai ea era pământ. Categorii poezii:
Ce bine că ești – Nichita Stănescu
Ce bine ca ești E o întâmplare a ființei meleși atunci fericirea dinlăuntrul meue mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrîșnești într-o îmbrățișare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvintelungi, sticloase, ca niște dălți ce despartfluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-mă, […]
Către Galateea – Nichita Stănescu
Către Galateea Îți știu toate timpurile, toate mișcările, toate parfumurileși umbra ta, și tăcerile tale, și sânul tăuce cutremur au și ce culoare anume, și mersul tău, și melancolia ta, și sprâncenele tale, și bluza ta, și inelul tău, și secundași nu mai am răbdare și genunchiul mi-l pun în pietreși mă rog de tine, naște-mă. Știu tot […]