Iubiți-vă pe tunuri – Adrian Păunescu
Iubiți-vă pe tunuri Iubiți-vă pe tunuriMă voi feri ca de foc de pericolulCă dragostea să devinăObiect al meditaţiei,Al speculaţiei,Al filozofiei. Ferească DumnezeuDe acea dragoste retorică,În stare să ucidăNumai eroiiPe scenele de scândura uscată. Alt fel de dragoste am trăit euÎn zilele şi-n nopţile vieţii mele.Am fost devorat,De patimi reale,Şi nici un regizorNu mi-a putut iscăli […]
Îmi pasă – Adrian Păunescu
Îmi pasă Mi-e dor de tineŞi nu-mi ajung celelalteUite că un surogat Pentru puritateNu s-a găsit. Mi-e dor de tine Mi-e tine de tineMi-e înlăuntrul meu de tineMi-e nu ştiu cum,Mi-e nu ştiu ce,Mi-e dor de tine ca de acasă. Îmi pasă! Categorii poezii:
Dumnezeul salvării – Adrian Păunescu
Dumnezeul salvării Închide fereastra, perdeaua o lasă,Dă zgomotul mării afară din casă,Dă-mi voie s-aşez fruntea mea pe-al tău pantec,S-ascult al rodirii şi-al tainelor cântec, Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,Materia-n fierberea ei grosolană,Să trecem în moarte din cauze varii,Cu marea venind către noi ca barbarii. Eu las adevărul acesta să steie,Eşti […]
Ce frumoasă ești – Adrian Păunescu
Ce frumoasă ești Ce frumoasă ești în prag de iarnă,Ninge disperat asupra ta,Cerul peste tine se răstoarnă,Ţurţurii în plete vor suna. Hai să fim doi oameni de zăpadăRidicaţi de braţe de copii,Care-n frig şi ger mai ştiu să creadăCă se pot iubi, se pot iubi. Ce frumoasă eşti în prag de vară,Când miroşi a mere […]
Ce faci la ora când mi-e dor de tine – Adrian Păunescu
Ce faci la ora când mi-e dor de tine Ce faci la ora când mi-e dor de tineși niciun fel de răni nu te oprescsă-mi reconstitui trupul din ruineși să-mi refaci tot viciul omenesc? Mi-e teamă de o vârstă fără milăcând am să cad la pragul tău, înfrânt,și-ai să-mi dedici tandrețea ta umilăsă mă mai […]
A mea – Adrian Păunescu
A mea Cum treci acum şi apa e-n ruine,şi-ţi este bine şi îmi este bine,aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tinee vie vrerea ambelor destine. Te voi iubi cu milă şi mirarecu întrebare şi cu disperare, cu gelozie şi cu larmă mare,c-un fel de fărdelege care doare. Şi jur pe tine şi pe apa toatăcare […]
Lui X – Veronica Micle
Lui X Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge …Lâng-acest coloș de piatră vezi tu cât de mică sunt –Astfel tu `n a cărui minte universul se răsfrânge,Al tău geniu peste veacuri rămâne-vă pe pământ. Și dorești a mea iubire … prin iubire pân` la tineSă ajung și a mea soartă azi de soart […]
În zădar – Veronica Micle
În zădar In zădar privesc la lunăȘi în jalea mea nebunăTot suspin gândind la el;El s-a dus – luna se duceȘi cu raza-i lină, dulceAu apus după muncel. Categorii poezii:
Fugi – Veronica Micle
Fugi „Fugi”, îți zic, căci a mea minte Prevestește numai rău; „Nu te du”, șoptește-n taină Sufletul și dorul meu. Tu cunoști câtă iubire Pentru tine eu păstrez, Și-apoi cu cuvinte rele Cum mereu te depărtez; Și nu știi cui a te-ncrede Vorbelor ce ți-am rostit, Sau iubirii făr’ de margini Ce tu-n ochii-mi ai cetit. Vai ! Și eu nedumerităMă muncesc cu mult […]
Drag mi-ai fost – Veronica Micle
Drag mi-ai fost Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată, Dar ce-a fost n-a fost să mai fie, Am văzut c-această lumeFăr-de tine nu-i pustie. Şi luceafărul pe ceruriPlace mult cum străluceşte, Dar apune şi dispareSoarele când se iveşte. El cu discul său cel falnicTe deşteaptă la viaţăŞi te face să uiţi iuteSteaua cea de dimineaţă. Tu luceafăr mi-ai […]