Migdale amare (Prefață) – George Topârceanu
Migdale amare (Prefață) Prin ce ținuturi rătăceștiPribeagă?În care grotă din poveștiAi hibernat – o vară-ntreagă? O, Muza mea cu nasul micȘi coapse fine,Abia sculptate din nimic,De ce te-ai dus de lângă mine?… Þi-am prins în părul inelatVreo floare artificială?Te-am ofensatCu vreo metaforă banală? Ori mi-ai bătut vreodată-n geamȘi, spionând perdeaua trasă,Te-ai supărat că nu eramAcasă?… […]
Mi-a răsărit în suflet dorul – George Topârceanu
Mi-a răsărit în suflet dorul Mi-a răsărit în suflet dorulCa o plăpânda floare-albastră, Și-ntr-un amurg de seară dulceA înflorit iubirea noastră, –Dar tu te-ai îngrijit, iubito, Mai mult de floare, ca de glastră…În taina nopților tăcute, Când clipele se pierd mai greu, Eu am hrănit cu lacrimi floareaCe-ntinerind creștea mereu, Dar azi chemând uitarea sfântăSmulg floarea sufletului meu. Categorii poezii:
Manon şi des Grieux – George Topârceanu
Manon şi des Grieux Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete.El stă cuprins de-o presimţire gravă.Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă.Sărută braţul zâmbitoarei fete. – Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă…Atât şopti, cu faţa la perete,Căci se temea acum să nu-l îmbeteAmeţitoarea ochilor otravă. Şi ea s-a dus… În clipa asta mareI-a aruncat din prag o […]
Iubitei întristate – George Topârceanu
Iubitei întristate Aș vrea un cer albastru, și pace, și lumină,Ca-n basme să-mi răsară în față o grădină,Cu largi cărări umbrite, și flori de liliac,Și sălcii plângătoare pe-o margine de lac… Iar tu să-mi fii acolo, izvor de fericire!Cu ochii mari și limpezi, cu mijlocul subțire,Crăiasa mea iubită — regina florilor —Să-ți dau o veșnicie […]
În jurul unui divorț – George Topârceanu
În jurul unui divorț Mişu St. Popescu vrea să divorţeze.Lung prilej de vorbe şi de ipoteze ! Unii spun că Mişu singur e de vină,Că la ei în casă n-a fost zi senină.Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voieŞi-a avut norocul de-a găsit pe Zoe,Care-i rabdă toate de când l-a luat.Că desigur alta nu […]
În drum – George Topârceanu
În drum Peste firea mută doarmeCerul plin de stele.Patru plopi ascund în umbrăCasa dragei mele. Dar mi-a fost pesemne caleaDe-un dușman ursită:Am găsit lumina stinsă,Ușa zăvorită… De trei nopți aceeași caleBate călătorul.Cine n-are dor pe valeNu-mi cunoaște dorul. Gânduri triste, mâine sarăViu în ciuda voastră, –Și de-o fi zăvor la usăIntru pe fereastră! Categorii poezii:
Gelozie – George Topârceanu
Gelozie Dacă nu ne-am fi-ntâlnit(Absolut din întâmplare), Tu pe altul oarecareTot așa l-ai fi iubit. Dacă nu-ți ieșam în drumAi fi dat cu bucurieAltuia străin, nu mie, Mângaierile de-acum. Ai avea și vreun copilCare, poate (idiotul!), Ar fi semănat în totulCu-acel tată imbecil. Și așa… ce lucru mareCa-ntr-o zi ne-am intâlnitȘi că-s foarte fericit, –Absolut din întâmplare. Categorii […]
Fata tristă – George Topârceanu
Fata tristă Firul gândului frumosUn suspin mi-l taie, Ca de-atâta vreme cosSingura-n odaie.Si doar mana mea, cu greu, Flori de fir imparte.Flori aleg, dar gandul meu, Gandul mi-e departe!Uneori, cand tin la pieptStransa cusatura, Inchid ochii si-l asteptSa-mi sarute gura.Iar cand umbra serii vineDorul creste-n mineSi tristetea ma doboaraGrea, ca o povara…O, stiu bine ca-n zadarDragostea ma manaSa-l astept […]
Eclipsă – George Topârceanu
Eclipsă Pe-aceleaşi căi de mii de ani umblate, În goluri vaste legănându-şi sfera, Neptun adoră visător pe Terra, –O biată lume plină de păcate… El niciodată n-a trecut barieraSingurătăţii lui nevinovate, –Şi-n clipa asta ea e moartă, poate:O umbră deasă-i umple atmosfera. Neptun, se vede că tu n-ai lunetăSă-i studiezi eclipsa de departe, –Când inocenta tânără planetă […]
Clipe de zbucium – George Topârceanu
Clipe de zbucium Mi-ai pus pe frunte mâinile subțiri, Dar, ca un zid puternic, ne desparteO pânză de cernite amintiri. Ființa mea întreagă când te cere, Tu stai visând, nici ochii nu ți-i miști, Și câte taine pline de durereSe pierd în noaptea ochilor tăi triști! Eu chem osânda care mă omoară, Sălbatic vântul patimii să bată, Eu cer icoana […]