Vesperală – Ion Minulescu
Vesperală Femeia care mi-a vorbit asearăDe constelaţii fixeŞi stele căzătoareAvea figura lungă şi verde ca o parăŞi ochii negri-galbeni ca un adânc de mare… Femeia care mi-a vorbit asearăDe lucruri mici şi fără importanţăAvea în glas căldura soarelui de varăŞi-n gând accentuate propuneri de-alianţă… Femeia care mi-a vorbit asearăAvea idei frumoase, dar bizare…Spunea că „plopii […]
Acuarelă – Ion Minulescu
Acuarelă În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămânăOrăşenii, pe trotuare,Merg ţinându-se de mână,Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,De sub vechile umbrele, ce suspinăŞi se-ndoaie,Umede de-atâta ploaie,Orăşenii pe trotuarePar păpuşi automate, date jos din galantare. În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămânăNu răsună pe trotuareDecât paşii celor care merg […]
De vorbă cu mine însumi – Ion Minulescu
De vorbă cu mine însumi Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frateÎntors rănit din lupta cu zilele de ieri,Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate –Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate,Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri. Armurile alt’dată pătate de ruginăAzi par mai sclipitoare decât oricând,Iar spada,Încrucişată-n […]
Cântec de leagăn – Ion Minulescu
Cântec de leagăn Nani, nani…Dormi în paza nesecatului izvorDe priviriCe te-nfăşoară ca-ntr-o haină de mătase,Nani, nani…Ochii mamei au vegheat întreaga noapte,Şi-scum dormi, căci obosite dorm şi florile din vase,Şi parfumurile lor,Toate, unul câte unul, pe-al tău leagăn se coborNani, nani…Dormi în paza Ursitoarelor,Nani, nani…Dormi în vraja-mpletiturilor de şoapteCe pătrund printre perdeleŞi te-ndeamnă:Dormi, căci somnul a […]
Celei din urmă – Ion Minulescu
Celei din urmă Ochii negri,Părul negru,Şi-mbrăcată-n negru toată,A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate…Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropată?Cine a fost fantoma-n doliu la al cărei tragic pieptPalpitau trei asfodele ca trei guri însângerate?…N-o fi fost necunoscuta ce m-aşteaptăŞi-o aştept?… A trecut…Era-mbrăcată ca miresele lui CristCând coboară-ngândurate albul treptelor tocite.Ochii ei sorbeau apusul […]
Va fi… – Ion Minulescu
Va fi… Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.Când vei intraÎn parcul meu,Nisipul aleilor deşarte,Îmbrăţişănd pantofii tăi albi, va tresări…La revederea celei venite de departeCopacii vor zâmbi…Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,Şi-n vazele uitate pe albe etajere,Buchetele uscate de alb mărgăritarVor palpitaCa-n ascultarea unui demonic Miserere!…Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.Când vei veni,„Olimpia” din cadru-i îţi va surâde […]
Într-un bazar sentimental – Ion Minulescu
Într-un bazar sentimentalStofe vechi, o mandolină,Un Cézanne şi doi Gauguin,Patru măşti de bronz:Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,O sofa arabă, două vechi icoane bizantine,Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, plineCu mimoza, tamburine spaniole, lampioaneJaponeze, trei foteluri cu inscripţii musulmane,„Fleurs du mal” legate-n piele de Cordova,Şi pe pian:Charles Baudelaire şi-alături Villiers de l’Isle-Adam… Toate sunt ca şi-altădată…O, bazar sentimental!…Toate sunt ca […]
Litanii pentru miezul nopţii – Ion Minulescu
Litanii pentru miezul nopţiiI Dormi, felină obsedată de plăcerea de-a fi-nvinsă…A trecut de miezul nopţii…Iar duetul senzualOrchestrat de fantezia unui HeliogabalPâlpâie-n finalul unei lumânări aproape stinsă. Dormi, felină cu ochi straniiŞi cu pleoape cercuiteÎn culori evocatoare de fanate clematite,Dormi, felină obsedată de plăcerea de-a fi-nvinsă… Culcă-ţi capul pe risipa chiparoaselor striviteDe contururile-ţi rozeTorturate,Şi-amorţite,Şi multiplicate-n visul […]
Prin gările cu firme-albastre – Ion Minulescu
Prin gările cu firme-albastre Tristeţea trenului ce pleacăNoi n-am trâit-o niciodată,Căci – călători ades cu trenul –În clipa când plecăm din gară,Noi stăm pe loc –Doar trenul pleacă!… Doar trenul pleacă,Trenul singurNe poartă nerăbdarea mută,Bagajul visurilor noastreŞi setea noilor senzaţii,Pe infinite paralele,De-a lungul verzilor plantaţiiDe mătrăgună şi cucută,Pe schela podurilor albe,Prin noaptea negrelor tuneleŞi gările […]
Pastel mecanic – Ion Minulescu
Pastel mecanic Monocromia dezolantă a unei dimineţi ploioaseMângâie agonia tristă, dar gravă-a unui tren de marfă,Ce-şi fluieră impertinenţa prin trei supape ofticoaseŞi urcă panta-n resemnarea bemolilor ce mor pe harfăÎntr-o capelă funerară.Cu miros de făclii de cearăŞi vagi parfumuri de tămâie,Eau de CologneŞi chiparoase. Pe Valea OltuluiSau poate pe Valea Prahovei…DecorulE-acelaşi peste tot când plouă.Şi-aceleaşi […]