De vorbă cu iarna – Ion Minulescu
De vorbă cu iarnaM-am întâlnit cu Iarna la Predeal…Era-mbrăcată ca şi-acum un an,Cu aceeaşi albă rochie de bal,Păstrată vara sus, pe Caraiman… Călătoream spre ţara unde crescSmochine, portocale şi lămâi…Eram într-un compartiment de clasa I,Cu geamul mat, pietrificat de ger,Şi canapeaua roşie de pluş,Sub care fredona-n calorifer,Sensibil ca o coardă sub arcuş,Un vag susur de […]
Cu toamna în odaie – Ion Minulescu
Cu toamna în odaie Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,Mi-a bătut cu degete de ploaie…Şi la fel ca-n fiecare an,M-a rugat s-o las să intre în odaie,Că-mi aduce o cutie cu CapstanŞi ţigări de foi din Rotterdam… Am privit în jurul meu şi-n mine:Soba rece,Pipa rece,Mâna rece,Gura rece, Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?Dacă pleacă, […]
Vara în capitală – Ion Minulescu
Vara în capitalăAu plecat bucureştenii toţi la băiŞi cu Vara n-au rămas în capitalăDecât morţii şi gardiştii…Iar pe străzile pustii şi prin odăi –Praful ce se-ngroaşă zilnic,Şi-n covoare –Moliile cu prezenţa lor fatalăŞi cu veşnica lor poftă de mâncare…De urât că n-are ce să vadăÎn monumentala noastră capitală,Vara umblă toată ziua-n pielea goalăPrin apartamente-nchise Şi […]
Plastică medievală – Ion Minulescu
Plastică medievală Plouase…Şi şoseaua-n valeÎncercuia ca un inelDonjonul vechiului castel,Împodobit cu sfinţi de piatră,Cu seniori şi cu vasali,Cu cerbi goniţi de câini ce latrăŞi-ntregul fast al vieţii feudaleCu castelanii ei medievali… Deşi ne cunoaşteam de-atâţia ani,Noi, totuşi, parcă nu ne cunoşteam.Ca ne priveam (nu ştiu de ce) cu ochi duşmani… Dar în donjonul vechiului castelÎn […]
Elegie domestică – Ion Minulescu
Elegie domestică Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,Cu ziua ce se duceŞi noaptea ce-o să vie,În casa mea fii binevenită… Iată-mi casa! Întoarce doar butonul electric din pereteŞi-mprieteneşte-ţi ochii cu tot ce poţi vedea,Căci casa mea e-ntreagă, de-acum, şi casa ta…Fii prietenă şi soră cu hall-ul şi terasa,Cu treptele ce urcă sub rustice covoareSpre […]
Seară rurală – Ion Minulescu
Seară ruralăSe uită soarele-napoi…O fi pierdut ceva,Sau, poate,Aşteaptă-n deal vreun car cu boi,Să-l plimbe şi prin alte sateCu gospodari şi holde mai bogate?… În sat la noi,Biserica, de veche ce era,În anul când a fost cutremur de pământS-a prăbuşit cu turlele-n şosea,Şi-azi casele – atâta cât mai sunt –Par jucăriiPentru copii,Iar plopii – coşuri negre […]
Amiază rurală – Ion Minulescu
Amiază rurală E caldŞi lacul pare o hartă de noroi…E harta unei ţări după război,În care – dezgustat de-atâta murdărie –S-a sinucis şi ultimul broscoi,Un biet şcolar cu nota 3 la geografie… Pe malul lacului,Un bou,O vacă,Un viţelŞi-un taurRecită Testamentul nouŞi poezia veche, din clasele primare:„Viitor de aurŢara noastră are!…” Iar pe şoseaua comunală,Cârciumarul,Învăţătorul,PopaŞi notarul […]
Romanţa ei – Ion Minulescu
Romanţa eiCând vei vedea-ntre geamuri, la fereastră,O cupă de cristal,Şi-n cupa de cristal, o floare-albastră –Simbolul unui rendez-vous banal –Oricine-ai fi, să intri fără teamă,Căci gura mea te-aşteaptăŞi trupul meu te cheamă!… Necunoscut, sau prieten vechi,Nu-mi pasă!…Oricine-ai fi, tu poţi intra oricând la mine-n casă,Căci casa mea e casa tuturora,E madrepolul magic de mărgeanSpre care […]
Pianissimo – Ion Minulescu
Pianissimo S-a-nserat…Nu se mai vede pe covoareNici o floare…În bogatele-ţi ineleNu mai suferă – vasal –Nici un suflet mineral,Nici un gest de mâini rebeleNu mai turbură-nserareaCe-ascunde-ntre perdeleSugrumându-şi respirareaPe tablouri,Pe icoane,Pe oglindă,Pe sofaŞi pe roşia lalea,Încrustată,Ca o patăDe amurg, pe gura ta… Între noi şi restul lumiiS-a lăsat ca o cortinăAgonia unei dâre de lumină…Hai să […]
Nihil – Ion Minulescu
Nihil Ascultă!…Nisipul aleiiTrosneşte ca focul din vatră,Şi treptele scării de piatrăSărută pantofii femeiiCe bate grăbită la poartăCu degete-absente de statuie spartă… Priveşte!…Tăcerea coboară-n spiraleRotunde şi-ovale,Ca nişte confeti de-aceeaşi culoare…Aleea-i o stradă cu două canaleÎn loc de trotuare,Castanii par mături proptite de zid,Iar scara de piatră (în loc să se urce)Coboară cu treptele-n vid… Priveşte şi-ascultă […]