Glasul morilor – Ion Minulescu
Glasul morilor Glasul morilor de apă,Glasul morilor de vânt,Glasul morilor severe care macină RomanţaZilelor de mâine,Glasul dătător de pâine,Care-mbracă-n alb veşmântNăzuinţa şi speranţa.Glasul morilor severe care-ngroapăŞi dezgroapăDe sub piatră-acelaşi Cânt,Glasul morilor de apă,Glasul morilor de vânt,Să-l asculţi de dimineaţă, până-n seară,Ore-ntregi şi zile-ntregi,Să-l asculţi supus ca-n clipa când vorbeşte inspirareaSă-l cunoşti,Să-l înţelegi,Să-l înveţi pe dinafarăŞi […]
Alea jacta est – Ion Minulescu
Alea jacta est Am plecat…Necunoscutul mi-a zis: „Vino, te aştept”.Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebareŞi-am păşit cu majestatea ultimului înţeleptPragul vechilor legendeMâzgălite la-ntâmplarePe un colţ de pergament!… Paznicii nemărginirii mi-au deschis negrele porţi,Şi-astăzi rătăcesc în golul dintre soare şi pământ…Şi ce-ncet mă duce vântul –Parcă-ar duce la mormântCel din urmă mort al lumii,Cel mai […]
Ecce homo – Ion Minulescu
Ecce homo Eu sunt o-mperechere de straniuŞi comun,De aiurări de clopotŞi frământări de clape –În suflet port tristeţea planetelor ce-apun,Şi-n cântece, tumultul căderilor de ape… Eu sunt o cadenţare de bineŞi de rău,De glasuri răzvrătiteŞi resemnări târzii –În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,Şi-n visuri, majestatea solarei agonii… Eu sunt o-ncrucişare de harfeŞi trompete,De […]
Multaşteptatei – Ion Minulescu
MultaşteptateiDe când te-aştept!…Sunt ani…Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cineS-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine…Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spuneCe-nfiorări plutesc în zareŞi-n plânsul celor patru strune!… . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . […]
Romanţa celui ce s-a-ntors – Ion Minulescu
Romanţa celui ce s-a-ntors Tăceţi, voi toţi din jurul meu,Vă rog tăceţi –Că-s obosit,Şi-aş vrea să dorm,Şi-aş vrea să mor,De-ar fi să pot muri curând şi mai uşorCa cei ce-s morţi de mult!…Tăceţi,Vă rog tăceţi… Abia sosit,Voi mă-ntrebaţi pe unde-am fost!…O, de-aţi şti voi ce drumuri lungi,M-adăpostea, pribeag mereu tot pe-alte mări!…Ce fund de zăriO, […]
Romanţa celor ce se vând – Ion Minulescu
Romanţa celor ce se vândSe-ngroapă soarele-ntr-un nor –O, negrul nor ca şi mormântulÎnşelătoarelor ce morNeplânse de amanţii lor! Pe la ferestre-şi plimbă vântulTristeţile sfârşitului de vară,În timp ce-n cârciuma murdară,Din strunele de-aramă – cântulChitarelorÎşi ia avântul… Iar pe la mese,Rând pe rând,O ceată de amanţi artişti –Toţi ne’nţeleşi şi mari,Toţi Crişti…Îşi beau iubirea, fredonândRomanţa celor […]
Romanţa zilelor de ieri – Ion Minulescu
Romanţa zilelor de ieriTaci,Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcateÎn sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!…Taci,Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucateÎn aplauzele mute ale-ntâielor dureri!Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,Treci tăcut ca cel ce-şi pune mâinile-n cruciş pe piept,Şi să nu mă chemi pe nume –Să-mi deştepţi din piatră chipulSfinxului,Ce-ar vrea să-mi spună că e […]
Romanţa celor trei romanţe – Ion Minulescu
Romanţa celor trei romanţe Mi-am zis:Voi scrie trei romanţe…Şi-n trei romanţe-mi voi închide,Ca-n trei sicriuri de aramă, trei morţi iubiţi –Trei clipe reci –Ce-mi stau în suflet împietrite,Ca trei luceferi stinşi pe veciUitaţi în haos,Ca pe-o cracă de chiparos trei crisalide… Mi-am zis apoi:Romanţa primăVoi scri-o-n gustul florentin –Aşa cum ar fi scris-o Dante când […]
Romanţa noului-venit – Ion Minulescu
Romanţa noului-venit Străinule ce baţi la poartă,De unde viiŞi cine eşti?…Străinule de lumea noastră,Răspunde-ne de unde vii,Prin care lumi trăişi coşmarul nepovestitelor poveştiŞi-n care stea găsişi coloarea decoloratei nebunii?… De unde vin?…De unde pot veni, când ochii-mi,Plini de regrete şi tristeţi,Par două candele aprinse în cripta morţilor poeţi?Priviţi…Sandalele-mi sunt rupte,Iar toga ce mi-o dete-ApolloÎn noaprea […]
Romanţa noastră – Ion Minulescu
Romanţa noastră Pe-acelaşi drum,Mânaţi de-acelaşi îndemn nefast al năzuinţii,De-aceleaşi neînţelese-avânturi spre tot mai sus,Pe-acelaşi drumPe unde ieri trecură poate,Străbunii noştriŞi parinţii,Pe unde, unii după alţii, drumeţii trec de mii de ani, Noi –Cărora ni-i dat să ducem enigma vieţii mai departeŞi doliul vremilor apuse,Şi-al idealurilor scrum –Pe-acelaşi drumVom trece mâine cerşind din ţiterele sparteLa umbra […]