Vasile Alecsandri – Poezii

Vasile Alecsandri, un renumit poet român, s-a născut în anul 1818, pe 14 iunie, în Târgu Bacău, în timpul refugiului familiei sale în munți din cauza armatei lui Alexandru Ipsilanti. Anul și locul nașterii sale sunt incerte, însă există o mărturie de mitrică care atestă nașterea și botezul în pravoslavie în data de 14 iunie 1818 în Târgu Bacău. Tatăl său, Vasile Alecsandri, a fost medelnicer și a avut și alte afaceri, inclusiv comerțul cu sare, iar mama sa, Elena Alecsandri, s-a născut Cozoni. Vasile Alecsandri a avut un frate, Iancu, și o soră, Catinca, care s-a căsătorit cu Constantin Rolla, un militant puternic pentru Unirea Principatelor Române și ministru în mai multe guverne ale Moldovei. Vasile Alecsandri și-a petrecut copilăria la Iași și Mircești.

Studii și publicații

El a fost trimis la studii în Paris, unde și-a dat bacalaureatul în 1835. În anul 1838, a avut primele încercări literare în franceză, iar în anul următor s-a întors în țară și a lucrat în administrație. Împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi, Alecsandri a luat conducerea teatrului din Iași și a devenit un dramaturg de succes. În 1842, a descoperit valoarea artistică a poeziei populare în urma unei călătorii în munții Moldovei. În 1844, a publicat poezii în revista „Propășirea” și a cunoscut-o pe Elena Negri, căreia i-a dedicat poezia „Steluța” și întregul ciclu de poezii „Lăcrămioare”.

Exilul

Vasile Alecsandri a fost un lider al Revoluției din 1848 din Moldova, care a avut un caracter pașnic și a fost numită „revolta poeților”. După înfrângerea mișcării pașoptiste acesta a fost exilat. După ce a călătorit prin Austria și Germania s-a stabilit la Paris, unde s-a întâlnit cu alți militanți pașoptiști munteni, din perioada exilului datând poeziile „Adio Moldovei” și „Sentinela română”.

Junimea

Vasile Alecsandri a fost un poet și membru al Societății Junimea și Academiei Române. El a trimis două cântece pentru serbarea de la Putna din 1871 care au însuflețit mulțimea. În același an, Titu Maiorescu a publicat un studiu în Convorbiri literare despre o nouă direcție în poezia și proza românească, arătând că Vasile Alecsandri este liderul acestei mișcări. După o perioadă lungă de tăcere, poetul a revenit cu publicarea Pastelurilor, surpinzând audiența.

Operă și evoluție

Debutul său literar se situează sub semnul unui romantism liric și entuziast, evidențiat în lucrări precum Buchetiera de la Florența și Doine și lăcrimioare, dar și al unei critici a ridicolului social, ca în piesa Iorgu de la Sadagura sau în ciclul Chirițelor. Pe parcursul carierei sale, Alecsandri a trecut prin diferite faze artistice, evoluând către o viziune socială mai critică, precum în comedia Boieri și ciocoi sau în ciclurile Legende nouă și Ostașii noștri. În total, a publicat opere complete care cuprind poezii, teatru și proză, precum și imnul regal român pentru încoronarea regelui Carol I.

Pasteluri

În poeziile lui Alecsandri, pastelurile reprezintă o formă de poezie unică în literatura românească, care se concentrează pe descrierea naturii. Acestea preiau ideile de la poezia descriptivă a romanticilor, precum și tendința post-romantică de obiectivare a descrierii, astfel încât să devină asemănătoare cu o lucrare plastică. Pastelurile evocă natura domestică și sunt pline de încredere în armonia naturală, înlocuind melancolia romantică cu o credință în natură. Natura este privită cu obiectivitate descriptivă și devine cadrul pentru valorile patriarhale ale muncii, rodniciei, robusteței și sănătății morale. Alecsandri a influențat mulți poeți ulterior, care au preluat elementele picturale și de peisaj din poeziile sale.

Răpus de cancer hepatic și pulmonar, poetul s-a stins din viață pe 22 Augut 1890 și a fost înmormântat în curtea casei sale de la Mircești.

Referință: Wikipedia